Property rights action against corporate defendant excluded from specialized commercial jurisdiction due to lack of nexus to business activity

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Olteniţa, la data de 3 martie 2017, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea pârâtei la ridicarea construcţiilor amplasate pe terenul proprietatea lui exclusivă, în suprafaţă de 6897 mp, situat în comuna Mitreni, sat Valea Roşie, cvartal 49, parcela x, judeţul Călăraşi, iar, în ipoteza în care nu va ridica de bună-voie construcţiile, autorizarea reclamantului de a ridica aceste construcţii, pe cheltuiala pârâtei, precum şi obligarea pârâtei la plata lipsei de folosinţă a aceluiaşi teren, în sumă actualizată, pentru perioada 27.07.2016 (data încheierii procesului-verbal de punere în posesie) până la data ridicării construcţiilor de pe teren, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 143 din 22 ianuarie 2018, Judecătoria Olteniţa, în temeiul art. 555 alin. (1) C. civ., a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta; a obligat pârâta să ridice atelierul mecanic în suprafaţă de 80 mp, amplasat pe terenul în suprafaţă de 6319 mp, situat în intravilanul comunei Mitreni, judeţul Călăraşi, în cvartal 49, parcela x, redate în schiţa anexată - varianta nr. 2 - a raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul C. în dosarul civil nr. x/2012 al Judecătoriei Olteniţa; a respins capetele de cerere având ca obiect autorizarea reclamantului de a ridica, pe cheltuiala pârâtei, atelierul mecanic în suprafaţă de 80 mp şi obligarea pârâtei la plata lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 6319 mp, iar în baza art. 453 C. proc. civ., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2830,74 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 13 aprilie 2018, pârâta S.C. B. S.A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 925 din 26 noiembrie 2018, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 143 din 22 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul cu nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât A.; a obligat apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 6700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A., cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, sub nr. x/2017, la data de 28.02.2019.

Prin decizia civilă nr. 572 din 01 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 925 din 26 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., în favoarea uneia dintre Secţiile a V-a sau a VI-a ale Curţii de Apel Bucureşti, reţinând în considerente, în esenţă, că după intrarea în vigoare a legii nr. 71/2011, Secţiile a V-a şi a VI-a Civilă ale Curţii de Apel Bucureşti sunt competente în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, în sensul dispoziţiilor art. 226 din legea nr. 71/2011, chiar dacă obiectul acestor litigii îl reprezintă apărarea dreptului de proprietate.

La data de 27.08.2019 cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 60R din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale (materiale procesuale) invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţiei a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii ale curţii de apel şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că litigiul dedus judecăţii are ca izvor un raport juridic de drept civil prin care se pretinde de către un neprofesionist respectarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren prin ridicarea construcţiei - atelier mecanic aparţinând pârâtei persoană juridică.

Instanţa a constatat că nu există elemente care să permită încadrarea obiectului litigiului în categoriile indicate de art. 226 alin. (1) lit. b)-d) din Legea nr. 71/2011 sau care să impună analiza de către o instanţă specializată în materia litigiilor cu profesionişti.

Calitatea de profesionist a părţii nu reprezintă prin ea însăşi un criteriu pentru stabilirea competenţei completelor specializate, criteriile de stabilire a competenţei materiale (de atribuţiune) fiind reprezentate de obiectul, natura sau valoarea litigiului. Aceleaşi criterii sunt confirmate şi de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 atunci când determină modul în care se pot crea secţii sau completele specializate.

Prin urmare, aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 18/2016, litigiile cu profesionişti, respectiv litigiile între profesionişti şi neprofesionişti derivate din acte sau fapte juridice civile sunt litigii civile, iar competenţa materială procesuală a secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiului.

Întrucât disputa dintre părţi derivă din încălcarea dreptului de proprietate al unui neprofesionist, fiind un litigiu civil, instanţa a concluzionat că aparţine secţie a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a Curţii de Apel Bucureşti competenţa materială procesuală de soluţionare având în vedere şi împrejurarea că este instanţa învestită iniţial cu judecata recursului.

La 25 octombrie 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie şi secţia a VI-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Litigiul dedus judecăţii are ca izvor un raport juridic de drept civil prin care se pretinde de către un neprofesionist respectarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren, prin ridicarea construcţiei-atelier mecanic aparţinând pârâtei persoană juridică.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Pentru a decide astfel, instanţa supremă pleacă de la considerentul nr. 176 din decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în care s-a stabilit că judecătorul este cel care are atribuţia "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speţă a competenţei materiale procesuale proprii.

Plecând de la acest considerent, Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică şi izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepţia Noului C. civ., profesioniştii sunt toţi cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2), iar o atare operaţiune este reprezentată de exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

În speţă, reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni care nu poate fi circumscrisă noţiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., de unde rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al pârâtei S.C. B. S.A.

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu reprezintă în sine un criteriu independent de obiectul cauzei pentru determinarea secţiei competente să soluţioneze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul şi temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente caracteristice comune care să permită înscrierea în categoria cauzelor cu caracter exemplificativ prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Disputa dintre părţi derivă din pretinsa nerespectare a dreptului de proprietate invocată de reclamant împotriva pârâtei persoană juridică şi nu există niciun element de legătură cu activitatea economică a societăţii pârâte.

Cauza păstrează aceeaşi natură şi în recurs, care se impune a fi soluţionat tot de instanţa civilă.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2019.