Nullity of sale contract and inadmissibility of revision based on res judicata from prior possessory action
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, confirming the Court of Appeal's dismissal of the revision petition and ordering the appellant to pay 2,000 RON in litigation costs to the respondent. The dispute concerned a civil revision claim filed by a private individual against a commercial entity, arguing that a final decision declaring the absolute nullity of a sale-purchase contract in a subsequent lawsuit violated the res judicata authority of a prior final decision which had rejected a possessory action between the same parties. The decisive legal basis was the doctrine of negative res judicata and the inadmissibility of re-raising exceptions previously decided; the Court held that because the prior appellate decision in the second lawsuit had definitively rejected the exception of res judicata—finding that the parties' identities were not sufficient due to differing objects and causes—the revision court was legally precluded from contradicting that determination, as revision proceedings only verify compliance with res judicata rather than re-examining the merits, and the initial rejection of the exception possessed final authority under procedural law.
Legislator headnote
AI generatedart. 480 C. civ, art. 1247 C. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 431 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of sale contract and inadmissibility of revision based on res judicata from prior possessory action: După ce a prezentat istoricul celor două procese în care au fost pronunţate hotărârile pretins contradictorii, aceeaşi parte a evocat dispoziţiile art. 430 şi art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., precum şi considerentele unor decizii de speţă referitoare la puterea de lucru judecat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la 9 iunie 2008, sub nr. x/2008, reclamanta AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să-l oblige pe pârât să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul constând în terenul având suprafaţa de 128.603,33 mp, identificat cu CF nr. x şi imobilul constând în terenul având suprafaţa de 15.156,76 mp, identificat cu CF nr. x.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. din 1864.
Prin sentinţa civilă nr. 3748 din 11 decembrie 2008, Judecătoria Călăraşi a respins acţiunea formulată de reclamanta AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A. şi a obligat-o pe reclamantă la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.200 RON.
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanta a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 119/A din 4 octombrie 2010, Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de apelanta AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilele identificate cu CF nr. x şi 5361, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.071 RON pentru ambele etape procesuale.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâtul a declarat recurs.
Prin decizia nr. 1598 din 14 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei instanţei de apel, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea căii de atac în complet legal constituit pentru recurs la acelaşi tribunal.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. x/2008*.
Prin decizia civilă nr. 578/2011 din 24 iunie 2011, Tribunalul Călăraşi a respins excepţiile nulităţii şi perimării recursului, invocate de intimatul A.; a respins recursul declarat de recurenta AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L. împotriva sentinţei primei instanţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la 15 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 22 septembrie 2016 de B.N.P.A. B. şi C., pentru cauză ilicită şi imorală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1179, art. 1238, art. 1246 şi art. 1247 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3923/2015 din 17 decembrie 2015, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul A. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L., prin administrator judiciar D. S.P.R.L. Constanţa - Filiala Călăraşi, în contradictoriu cu pârâţii A., E. şi F., pentru autoritate de lucru judecat şi a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtul A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.426 RON.
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanta a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 738/2016 din 22 iunie 2016, Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de apelanta AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L., prin administrator judiciar D. S.P.R.L. - Filiala Călăraşi, împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi sub nr. x/2015*.
Prin sentinţa civilă nr. 1014/2017 din 17 mai 2017, Judecătoria Călăraşi a admis în parte cererea formulată de reclamanta AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L., prin administrator judiciar D. S.P.R.L. - Filiala Călăraşi, în contradictoriu cu pârâţii A., E. şi F.; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 22 septembrie 2016 de B.N.P.A. B. şi C.; a respins ca tardivă cererea de repunere a părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului; i-a obligat în solidar pe pârâţi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON.
Împotriva sentinţei primei instanţe, A. a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 1015/2017 din 21 decembrie 2017, Tribunalul Călăraşi a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1014/2017 din 17 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi l-a obligat pe apelant la plata către intimata AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.
Împotriva deciziei civile nr. 1015/2017 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. x/2015, A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei atacate pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 578 din 24 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. x/2008.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 629 din 15 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei instanţei de apel şi l-a obligat pe revizuent la plata către intimata AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON.
Împotriva deciziei instanţei de revizuire, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
În motivarea recursului, autorul căii de atac a susţinut, în sinteză, că soluţia de respingere a cererii sale de revizuire este nelegală.
În concret, recurentul a învederat că instanţa de revizuire a adăugat o condiţie neprevăzută de lege, întrucât nicio dispoziţie legală nu prevede condiţia neinvocării excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces.
În continuare, aceeaşi parte a arătat că decizia atacată cu revizuire contrazice statuările din primul dosar, întrucât în primul proces a fost respinsă în mod irevocabil acţiunea în revendicare formulată împotriva sa, iar în al doilea proces s-a constatat că nu deţine un titlu de proprietate valabil.
În aceste condiţii, recurentul a susţinut că decizia pronunţată în al doilea proces încalcă puterea de lucru judecat a deciziei pronunţate în primul proces.
După ce a prezentat istoricul celor două procese în care au fost pronunţate hotărârile pretins contradictorii, aceeaşi parte a evocat dispoziţiile art. 430 şi art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., precum şi considerentele unor decizii de speţă referitoare la puterea de lucru judecat.
În final, autorul recursului a conchis că dezlegarea din primul proces, în sensul că acesta deţine un titlu de proprietate valabil şi mai bine caracterizat decât cel al intimatei, nu mai putea fi contrazisă în al doilea proces.
Recurentul nu a indicat în drept motivul de casare pe care îşi întemeiază recursul.
Intimata AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L., prin administrator judiciar D. S.P.R.L. - Filiala Călăraşi, a depus întâmpinare la 26 septembrie 2018, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iulie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Numai recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat pronunţarea unei încheieri de admitere în principiu a recursului.
Prin încheierea din 8 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la 26 noiembrie 2019, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurentul susţine, în esenţă, că instanţa de revizuire a adăugat o condiţie neprevăzută de lege, întrucât nicio dispoziţie legală nu prevede condiţia neinvocării excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces. Totodată, autorul recursului arată că dezlegarea din primul proces, în sensul că acesta deţine un titlu de proprietate valabil şi mai bine caracterizat decât cel al intimatei, nu mai putea fi contrazisă în al doilea proces.
Criticile din cererea de recurs pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunii nulităţii.
Referitor la aceste critici, instanţa supremă reţine că fundamentul revizuirii întemeiate pe motivul contrarietăţii de hotărâri îl reprezintă protejarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, care presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".
Aşadar, autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai hotărârile prin care se soluţionează fondul procesului, ci şi hotărârile prin care se soluţionează o excepţie procesuală sau un alt incident procedural.
În acest context, cerinţa ca, în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat această excepţie, decurge din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Ca atare, dacă în al doilea proces, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârilor din primul proces, partea nu mai poate reitera aceeaşi excepţie pe calea revizuirii, deoarece se opune însăşi autoritatea de lucru judecat asupra dezlegării date excepţiei respective.
Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin decizia civilă nr. 738/2016 din 22 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Călăraşi a statuat că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost în mod greşit admisă de către prima instanţă.
În motivarea acestei soluţii, acelaşi tribunal a constatat că prima instanţă a reţinut de fapt puterea de lucru judecat a considerentelor sentinţei civile nr. 3748/2008 a Judecătoriei Călăraşi, însă această sentinţă a fost pronunţată sub imperiul C. proc. civ. din 1865, care prevedea că autoritatea de lucru judecat se ataşează doar dispozitivului hotărârii.
Totodată, Tribunalul Călăraşi a reţinut că între cele două procese există identitate numai de părţi, obiectul şi cauza fiind diferite, întrucât nu a fost analizată în cauza anterioară valabilitatea titlului de proprietate al intimatului-pârât prin prisma temeiului juridic invocat în al doilea proces, motiv pentru care nu se poate reţine existenţa vreunei legături între cele două procese care să determine incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Aşadar, în primul ciclu procesual din al doilea proces a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de recurent, prin raportare la hotărârile pronunţate în primul proces, fiind expuse inclusiv motivele pentru care nu este incident nici efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Prin urmare, susţinerile recurentului referitoare la incidenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat au fost analizate în litigiul subsecvent, constatându-se că nu există nicio dezlegare din litigiul anterior care să se impună în litigiul subsecvent în privinţa valabilităţii titlului recurentului, întrucât motivele de nulitate nu au constituit cauza juridică pe care s-a întemeiat acţiunea din primul proces.
Cum decizia prin care a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat are caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că instanţa de retractare nu mai putea statua contrariul în calea de atac a revizuirii, fiind ţinută să respecte dezlegarea dată acestei excepţii.
Această soluţie se impune şi din motivul că în calea de atac a revizuirii nu se exercită un control judiciar asupra hotărârii date în al doilea proces, ci se verifică numai respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor din primul proces, instanţa de revizuire putând doar anula cea din urmă hotărâre, conform art. 513 alin. (4) teza I C. proc. civ., incident în cauză în forma nemodificată prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, potrivit art. 24 C. proc. civ.
Prin urmare, instanţa supremă reţine că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe motivul contrarietăţii este legală.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei instanţei de revizuire.
Cu privire la cererea intimatei AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. - Filiala Călăraşi, de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 2.000 RON, Înalta Curte constată că intimata a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, conform chitanţei aflate la dosarul de recurs.
Faţă de soluţia de respingere a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 452 şi art. 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., îl va obliga pe recurent la plata către intimata AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. - Filiala Călăraşi, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 629 din 15 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Obligă pe recurentul A. la plata către intimata AVIAŢIA UTILITARĂ S.R.L., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. - Filiala Călăraşi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2019.