Robbery classification upheld for use of violence to steal money, rejecting reclassification to simple assault
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's conviction and sentencing the defendant to four years' imprisonment and ordering him to pay 1,600,000 lei in judicial costs to the state. The dispute centered on whether the defendant's conduct—specifically, striking the victim with a bottle and kicking him to steal money after a night at a discothek—constituted robbery or merely an assault with injuries, with the defendant arguing for a reclassification under the lesser offense. The court affirmed the robbery conviction, finding that the evidentiary record, including witness statements and confrontation records, proved the use of violence to divest the victim of property, and rejected the request for a reduced sentence as the aggravated nature of the crime justified the individualized penalty. The decision relied on the Romanian Penal Code provisions for robbery (Art. 211, taking into account aggravating circumstances under Art. 75 and the specific context under Art. 76) and the procedural code provisions governing appeals, confirming that the legal classification and sentencing were correct and that the prior instances' rulings stood.
Legislator headnote
AI generatedart. 76 lit. b) C. pen, art. 180 C. pen, art. 75 lit. c) C. pen, art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen; Robbery classification upheld for use of violence to steal money, rejecting reclassification to simple assault: Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea, prevăzută de art. 180 C. pen. și pe cale de consecință reducerea pedepsei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12 din 21 ianuarie 2004, Tribunalul Suceava a dispus, printre alții, condamnarea inculpatului U.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate O.M. și au fost obligați inculpatul și condamnatul în cauză B.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 6 iulie 2002, inculpatul a plecat împreună cu partea vătămată O.M. de la stâna numitului C.C. (unde lucrau ca ciobani) la discotecă, unde au consumat băuturi alcoolice. Observând inculpatul că partea vătămată deține o sumă mai mare de bani, a hotărât să-l deposedeze, despre care l-a încunoștințat și pe minorul inculpat B.M., cu care s-a întâlnit în afara discotecii.
În jurul orelor 0,30, partea vătămată a plecat din discotecă împreună cu cei doi inculpați și martorul S.V. Pe drum inculpatul a lovit partea vătămată cu o sticlă de votcă în cap și după ce aceasta a căzut la pământ, cei doi inculpatul și condamnatul în cauză au continuată să o lovească cu piciorul și pumnii, sustrăgându-i 450.000 lei, sumă ce a fost împărțită de cei doi.
În urma loviturilor, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul minor a fost expertizat psihiatric, constatându-se prin raport că acesta a comis fapta cu discernământ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea, prevăzută de art. 180 C. pen. și pe cale de consecință reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 72 din 1 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Și împotriva deciziei pronunțată de instanța de control judiciar, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele invocate în fața instanței de apel, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 C. pen. și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate, care se încadrează în dispozițiile art. 3859 pct. 171 și respectiv 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată că, s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei și o justă individualizare.
Ori, probatoriul administrat (declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de confruntare între inculpat și condamnatul în cauză, declarațiile martorilor) demonstrează că inculpatul folosind violența a deposedat partea vătămată de suma de bani, încât primul motiv de recurs este neîntemeiat și va fi înlăturat ca atare.
Nici sub aspectul individualizării pedepsei nu se justifică casarea hotărârilor, reținând că instanțele au dat eficiența necesară dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., atâta timp cât infracțiunea a fost săvârșită în condițiile circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., cât și pericolului deosebit de grav al infracțiunii săvârșite.
Ca atare, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul U.D., împotriva deciziei penale nr. 72 din 1 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2004.