Negative jurisdictional conflict between specialized and regular civil sections over professional status in contractual sanitation disputes

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 19 octombrie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A., prin administrator judiciar A. a solicitat instanţei obligarea pârâtului B. la plata sumei de sumei de 108 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate pentru serviciile de salubritate în perioada 09.2011-02.2012.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1350 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3245 din 22 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Giurgiu a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă acţiunea, ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A. prin administrator judiciar A., care prin decizia civilă nr. 1235 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A., prin administrator judiciar A., a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul secţiei a III-a Civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 304 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 5222 din 6 decembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea nr. 58R din 20 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale, a scos cauza de pe rol şi a înaintat recursul spre competentă soluţionare în favoarea uneia dintre secţiile specializate în litigiile cu profesionişti din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, pornind de la definiţia profesioniştilor, prevăzută de art. 3 C. civ., precum şi de la criteriile înscrise în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, secţia a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că prezenta cauză intră în categoria litigiilor cu profesionişti.

S-a reţinut că pretenţiile solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de aceasta, potrivit obiectul său de activitate, în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice nr. 8814/2011, reclamanta acţionând deci în raportul juridic cu pârâta în calitatea sa de profesionist, iar cererea de chemare în judecată are ca temei răspunderea civilă contractuală.

Aceeaşi secţie a reţinut că, prin Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, au fost înfiinţate complete specializate în litigiile cu profesionişti în cadrul Secţiilor a V-a Civilă şi a VI-a Civilă în domeniile: litigii cu profesionişti, insolvenţă, societăţi comerciale, concurenţă neloială şi registrul comerţului.

În aceste condiţii, secţia a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a apreciat că una dintre aceste două secţii civile specializate în litigiile cu profesionişti este competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Prin încheierea nr. 45 din 19 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale material procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a III-a Civile a aceleiaşi curţi de apel; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secţia a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că, la primul termen de judecată din recurs, nu a fost invocată excepţia necompetenţei materiale procesuale, ci a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În aceste condiţii, secţia a V-a civilă a apreciat că secţia a III-a Civilă nu mai putea invoca necompetenţa sa materială procesuală după momentul prevăzut de art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ.

Aceeaşi secţie a constatat că prin încheierea secţiei a III-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti nu au fost identificate elemente comune cu tipurile de litigii prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 71/2011, care să atragă eventual competenţa de soluţionare a recursului în favoarea unei secţii specializate în soluţionarea litigiilor cu profesioniştii.

Secţia a V-a Civilă a mai reţinut că este irelevantă starea societăţii recurente, aflată în procedura insolvenţei, întrucât litigiul nu are ca obiect soluţionarea vreunei cereri incidentale în cadrul procedurii insolvenţei, ci vizează o cerere în pretenţii a unui profesionist împotriva unei persoane fizice.

Referitor la calitatea de profesionist a recurentei, secţia a V-a civilă a constatat că această calitate nu atrage per se competenţa secţiilor specializate în soluţionarea litigiilor cu profesioniştii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 octombrie 2019, sub număr de dosar x/2019

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, iar potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi secţia a V-a Civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece recursul formulat în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.

De asemenea, se reţine că în cadrul Curţii de Apel Bucureşti au fost înfiinţate şi funcţionează secţii specializate, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Sub un prim aspect, se impune precizarea faptului că dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi cele ale art. 131 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt potrivnice secţiunii privind calea de atac a recursului, de unde rezultă că ele sunt aplicabile şi pentru instanţa de recurs.

Prin urmare, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa instanţei de recurs.

Prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că (şi) necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Rezultă, aşadar, că şi necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

În cauză, se constată că la primul termen de judecată a cauzei în recurs, respectiv la 16 mai 2018, nu s-a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale de soluţionare a acestuia, ci a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De altfel, după cum rezultă şi din practicaua deciziei pronunţate la 16 mai 2018, la acel termen de judecată nici nu a fost avută în vedere excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a III-a Civile, ci doar excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti ca instanţă de recurs.

În aceste condiţii, prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală la primul termen de judecată în recurs (16 mai 2018), secţia a III-a şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti a devenit competentă a judeca recursul cu care a fost învestită, nemaiputând invoca necompetenţa sa materială procesuală după momentul prevăzut de art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2019.