Nullity of pre-sale contract and restitution of price; peremption of recourse for six-month inactivity.

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 4 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pe pârâţii C., D., E., F. şi C., solicitând instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună:

1. constatarea nulităţii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02.04.2009, între C. şi D., în calitate de promitenţi vânzători, şi S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator F., în calitate de promitent cumpărător, şi a actului adiţional nr. x din data de 28.03.2014, încheiat între pârâta D. şi S.C. A. S.R.L., reprezentat prin E.;

2. să dispună în sarcina pârâtei D. restituirea sumei de 900.000 RON, achitată de către S.C. A. S.R.L. cu titlul de preţ a imobilului înscris în CF x de 300 mp, situat administrativ în loc. Alba Iulia, str. x, jud. Alba, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1236, 1237, 1238 alin. (2) din C. civ., art. 25 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 51/COM/2017 din 21 februarie 2017, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâţii D., C. - ambii în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai defunctului C., E. - şi F. - şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.04.2009, între C. (în prezent decedat) şi pârâta D. în calitate de promitenţi vânzători şi reclamanta S.C. A. S.R.L. reprezentată prin administrator F., în calitate de promitent cumpărător, pentru lipsa consimţământului reprezentantului legal al promitentei cumpărătoare.

De asemenea, a fost constatată nulitatea absolută şi a actului adiţional nr. x din data de 28.03.2014, încheiat între pârâta D. şi reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin E., fiind obligată pârâta D. să restituie reclamantei suma de 900.000 RON, reprezentând preţul imobilului înscris în CF x Alba Iulia în suprafaţă de 300 mp, situat administrativ în Alba Iulia, str. x jud. Alba.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul C. a declarant apel, care, prin decizia nr. 502/2017 din 8 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a fost respins.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 502/2017 din 8 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, pârâtul C. a declarat recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 septembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 1 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen la data de 19 aprilie 2019, pentru judecata pe fond a recursului.

Prin încheierea din 19 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând lipsa nejustificată a părţilor legal citate la strigarea pricinii, în condiţiile în care nici una dintre acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei de perimare pentru termenul de judecată din 22 noiembrie 2019.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 19 aprilie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în speţă, condiţiile perimării, aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecării recursului -19 aprilie 2019- şi până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de şase luni, încheierea din 19 aprilie 2019 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanţă, dată de la care părţile nu au mai formulat nici o cerere, fiind în culpă procesuală.

Se constată că nu este incidentă o cauză neimputabilă părţilor sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la întreruperea termenului de perimare.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de şase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 502/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 502/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2019.