Lack of interest in challenging rejection of constitutional exception mooted by subsequent Constitutional Court decision annulling interpretation of Article 27 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de recurentul A., privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

A admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 27 şi art. 445 C. proc. civ., dispunând sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 C. proc. civ., raportat la art. 21 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi cu privire la neconstituţionalitatea art. 445 C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (5) şi art. 21 din Constituţia României.

A amânat pronunţarea asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului la data de 19 septembrie 2018.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, recurentul A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, calea de atac vizând, exclusiv, dispoziţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

După reiterarea istoricului cauzei, recurentul a arătat, cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, că dezlegarea dată în decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este neconstituţională şi contravine textelor art. 21, 53 şi art. 1 alin. (3), (4) şi 5 din Constituţia României.

A susţinut că prin decizia menţionată, Înalta Curte a pronunţat o soluţie nelegală, încălcând atribuţiile prevăzute de dispoziţiile art. 519 C. proc. civ. şi, totodată, a încălcat Constituţia, care nu îi conferă dreptul de a modifica sau de a adăuga la deciziile Curţii Constituţionale a României, limitând, astfel, accesul la instanţa de judecată.

Recurentul a considerat că textele art. 521 alin. (3) şi (4) şi art. 518 C. proc. civ. recunosc puterea de interpretare a legii de către Înalta Curte, cu condiţia ca o atare interpretare să nu intre în contradicţie cu hotărârile Curţii Constituţionale a României, sancţiunea fiind cea prevăzută de dispoziţiile art. 521 C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că interpretarea dată de Înalta Curte dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., prin decizia criticată pentru neconstituţionalitate, contravine deciziei nr. 369/2017 pronunţate de Curtea Constituţională a României, în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 53 din Constituţia României, deoarece prin cea din urmă decizie, Curtea Constituţională a României a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 27 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata B., prin mandatar C. S.R.L., a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea încheierii recurate, ca fiind temeinică şi legală.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul D. a solicitat respingerea susţinerilor intimatei şi admiterea recursului.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil, este scutit de plata taxei de timbru şi a fost declarat în termenul legal.

Totodată, a considerat că dezvoltarea criticilor formulate de recurent permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 22 martie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, prin încheierea din data de 4 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 22 noiembrie 2019, în şedinţă publică.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului formulat de recurentul A., invocată de instanţă, din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a o admite şi, în consecinţă, va respinge recursul, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii în justiţie. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine, în ipoteza admiterii căii procedurale exercitate.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, nu numai la momentul introducerii acţiunii, întrucât, prin hotărârea sa, instanţa de judecată este chemată să se pronunţe, în concret, cu privire la valorificarea unui drept, iar nu asupra unor aspecte teoretice şi academice.

Înalta Curte reţine că recursul dedus judecăţii de recurentul A. vizează, exclusiv, dispoziţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 52/2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Ulterior, prin decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2019, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, sunt neconstituţionale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Cum, la data soluţionării prezentei cauze, demersul procesual al recurentului este lipsit de o finalitate practică, din punct de vedere juridic, soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii căii de atac, ca lipsită de interes.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul-reclamant D. împotriva încheierii din 05 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2019.