Appeal against refusal to refer constitutional challenge on appeal rights dismissed as lacking interest due to subsequent unconstitutionality of the challenged interpretation

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 04 septembrie 2018 pronunţată în dosarul x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.

A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de recurentul A., privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ. şi a deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.

A admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 718 alin. (1) C. proc. civ., dispunând sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 718 alin. (1) C. proc. civ. în raport cu textul art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţia României, excepţie invocată de recurentul A..

A respins cererea de suspendare a judecării cauzei, în raport cu dispoziţiile art. 413 C. proc. civ.

A amânat pronunţarea asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului la 6 septembrie 2018.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, recurentul A., reprezentat de B., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, calea de atac vizând, exclusiv, dispoziţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 27 C. proc. civ. şi a deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pronunţate în dosarul nr. x/2018.

A arătat că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, întrucât limitează dreptul justiţiabilului la calea de atac a recursului.

De asemenea, a susţinut că dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate încalcă şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că se crează o discriminare între procesele începute anterior datei de 20 iulie 2017 şi cele începute după această dată, sub aspectul posibilităţii de a se recurge la calea de atac a recursului.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, arătând, în esenţă, că, în opinia sa, sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru ca cererea de sesizare să fie admisă.

În acest sens, recurentul a susţinut că prevederile ce se solicită a fi supuse controlului de constituţionalitate nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară, excepţia a fost ridicată la cererea uneia dintre părţi şi priveşte dispoziţiile unei legi care are legătura cu soluţionarea cauzei. în orice fază a litigiului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Intimata C., prin reprezentant D. S.A. nu a depus întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil, este scutit de plata taxei de timbru şi a fost declarat în termenul legal.

Totodată, a considerat că dezvoltarea criticilor formulate de recurent permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 15 februarie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, prin încheierea din data de 4 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru soluţionare la data de 22 noiembrie 2019, în şedinţă publică.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului formulat de recurentul A. reprezentat de B., invocată de instanţă, din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a o admite şi, în consecinţă, va respinge recursul, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii în justiţie. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine, în ipoteza admiterii căii procedurale exercitate.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, nu numai la momentul introducerii acţiunii, întrucât, prin hotărârea sa, instanţa de judecată este chemată să se pronunţe, în concret, cu privire la valorificarea unui drept, iar nu asupra unor aspecte teoretice şi academice.

Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 52/2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Ulterior, prin decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2019, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, sunt neconstituţionale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Cum, la data soluţionării prezentei cauze, demersul procesual al recurentului este lipsit de o finalitate practică, din punct de vedere juridic, soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii căii de atac, ca lipsită de interes.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 518 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 521 alin. (4) din C. proc. civ., deciziile pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - cum este decizia nr. 52/2018, criticată de recurent pentru neconstituţionalitate - îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.

Întrucât ulterior promovării recursului, decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi-a încetat aplicabilitatea, rezultă că cerinţa interesului, impusă de art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. raportat la art. 33 teza I din acelaşi act normative, nu mai este îndeplinită în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, în prezent, analiza legalităţii motivelor de recurs nu mai aduce niciun folos practic recurentului, motiv pentru care va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul A. reprezentat de B. împotriva încheierii din 04 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2019.