Inadmissibility of cassation appeal in individual labor conflict over superior work group classification

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2016 la data de 13 decembrie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SPITALUL UNIVERSITAR DE STOMATOLOGIE PROF. DR. "DAN THEODORESCU", să se constate că activitatea desfăşurată în perioada 3 august 1974 - 1 iunie 2002 se încadrează în grupa a II-a/grupa I de muncă, în procent de 100% şi să fie obligată pârâta să îi elibereze o adeverinţă în acest sens.

A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 713 din data de 30.01.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SPITALUL UNIVERSITAR DE STOMATOLOGIE PROF. DR. "DAN THEODORESCU".

S-a constatat că activitatea prestată de reclamant în perioada 3 august 1974 - 31 martie 2001, în cadrul instituţiei pârâte, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.

A fost obligată pârâta să emită reclamantului o adeverinţă prin care să ateste, conform hotărârii, grupa de muncă în care acesta şi-a desfăşurat activitatea, perioada şi procentul în care acesta şi-a desfăşurat activitatea în grupa superioară de muncă.

A fost respinsă cererea, ca neîntemeiată, referitor la constatarea încadrării reclamantului în grupa superioară de muncă, pentru perioada 1 aprilie 2001-1 iunie 2002.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1604 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, apelanta-pârâtă SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PROF. DR. "DAN THEODORESCU".

Prin decizia civilă nr. 2863 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PROF. DR. "DAN THEODORESCU".

A schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins, în tot, acţiunea, ca neîntemeiată.

La data de 22 august 2018, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei civile anterior menţionate, invocând dispoziţiile art. 480 alin. (6) din C. proc. civ. şi ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei primei instanţe.

În conţinutul cererii, recurentul-reclamant a arătat că, astfel cum rezultă din expertiza administrată de prima instanţă, tehnicienii dentari desfăşurau activităţi ce se regăsesc atât în Anexa 1, cât şi în Anexa 2 la Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990.

A susţinut, în raport de dispoziţiile deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa cu privire la încadrarea în grupa I şi a II-a de muncă a activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001, că, în măsura în care aceste prevederi nu au fost puse în aplicare în unităţi de către angajator şi sindicate, până la abrogarea ordinului, salariatul dispune de un drept material individual, pe care îl poate valorifica oricând, pe cale judiciară, solicitând, în faţa instanţei de judecată, recunoaşterea acestor condiţii.

Nefiind reglementată în cuprinsul ordinului o procedură jurisdicţională specială, aplicabilă cu prioritate, care să garanteze posibilitatea verificării legalităţii aplicării sale, a considerat că instanţa de drept comun este abilitată a statua asupra încadrării unei activităţi concrete a unui salariat în grupa superioară de muncă (inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea existenţei şi naturii condiţiilor vătămătoare din perioada respectivă, precum şi a timpului efectiv de lucru în aceste condiţii), cum în speţa de faţă a şi procedat Tribunalul, ca instanţa de fond.

Făcând trimitere la textele paragrafelor 55, 56 şi 58 din decizie, a menţionat că, în cazul pasivităţii angajatorului, instanţa se poate substitui acestuia, dacă nu s-a urmat procedura administrativă internă prevăzută de ordin, finalizată cu nominalizarea persoanei într-o anumită grupă de muncă, procedând ea însăşi la verificarea condiţiilor de lucru din acea perioadă, în raport cu probele administrate.

În acest sens, a considerat că evaluarea utilităţii unei probe cu expertiză în domeniul protecţiei muncii, reprezintă o chestiune de apreciere asupra probelor.

În raport cu considerentele cuprinse în paragraful 61 din decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aanterior menţionată, a susţinut că activităţile desfăşurate de tehnicianul dentar sunt activităţi similare cu cele ce se regăsesc în Anexele la Ordinul nr. 50/1990.

Prin întâmpinarea înregistrată la 29 octombrie 2018, intimata-pârâtă SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ "PROF. DR. DAN THEODORESCU" a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost întocmit de către magistratul-asistent la data de 15 noiembrie 2018, iar prin încheierea de şedinţă din 15 februarie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a acestui raport.

În cauză, la data de 11 martie 2019, recurentul-pârât a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţiile art. 483 pct. 2 din C. proc. civ., cerere ce a a fost comunicată intimatei-pârâte, pentru formularea unui punct de vedere.

La data de 4 octombrie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul, fixând termen la data de 22 noiembrie 2019, în şedinţă publică, pentru discutarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi, totodată, pentru discutarea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Examinând recursul, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În acest sens, Înalta Curte reţine că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., în forma aplicabilă la data introducerii acţiunii, care stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Rezultă că în acest tip de litigii, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia recurată în speţă a fost pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în cadrul unui litigiu având ca obiect un conflict individual de muncă, în cauză este aplicabil textul anterior menţionat, astfel că decizia civilă ce face obiectul cauzei nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la textul art. 483 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2863 din 20 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2863 din 20 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2019.