Recourse inadmissible against final decision on opposition to voluntary corporate dissolution

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2018 reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în contradictoriu cu pârâta Societatea A. S.R.L. a formulat opoziţie împotriva hotărârii asociatului de dizolvare voluntară în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, solicitând admiterea opoziţiei în sensul obligării Societăţii A. S.R.L., la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, respectiv la achitarea debitelor restante în cuantum de 5.289 RON.

În drept s-au invocat disp. art. 61-62 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 255 din 22.05.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost respinsă ca nefondată, opoziţia formulată de reclamanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA A. S.R.L. şi OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI Bistriţa-Năsăud, îndreptată împotriva hotărârii de dizolvare, din data de 22.01.2018.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecinţa modificării hotărârii atacate, în sensul admiterii opoziţiei formulata de către A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud împotriva hotărârii asociatului de dizolvare voluntara în condiţiile art. 235 din Legea 31/1990 privind societăţile.

Prin decizia civilă nr. 511/2018 din 15 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 255, pronunţată la data de 22.05.2018 în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

La data de 5 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 511/2018 din 15 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

După prezentarea istoricului litigiului, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, în susţinerea cererii de recurs că instanţa care a pronunţat hotărârea atacată a făcut o confuzie evidenta şi de neacceptat între dizolvarea judiciară care presupune numirea unui lichidator si dizolvarea voluntara care este concomitenta şi nu consecutivă cu lichidarea şi care este incompatibilă cu numirea vreunui lichidator întrucât reprezintă o situaţie excepţională de lichidare derogatorie de la cea reglementata de art. 237 din Legea 31/1990. Mai mult decât atât la dosarul de dizolvare voluntară este obligatorie depunerea unei declaraţii pe propria răspundere făcuta în sensul că debitoarea nu are nici o datorie faţă de vreun creditor al societăţii ce urmează a fi dizolvată voluntar. Aşadar lipsa datoriilor face nejustificată numirea unul lichidator a cărui menire principală este acoperirea pasivului societăţii şi ulterior distribuirea eventualelor active rămase în patrimoniul societăţii către asociat/asociaţi, dar numai în procedura de lichidare judiciară reglementată de art. 237 din Legea 31/1900, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta-reclamantă a arătat că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care stipulează ca motiv de casare situaţia în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată.

Prin precizările din 4 februarie 2019, recurenta-reclamantă a arătat că este de acord ca recursul să fie soluţionat de completul de filtru, conform art. 493 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea transmisă la data de 26 februarie 2019, intimata-pârâtă OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIŢA-NĂSĂUD a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce urmează a fi pronunţată; totodată, a precizat că este de acord ca recursul să fie soluţionat de completul de filtru potrivit art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 iunie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se reţine că, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 511/2018 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin care a fost respins apelul declarat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 255, pronunţată la data de 22.05.2018 în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

În speţă, se reţine că reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în contradictoriu cu pârâta Societatea A. S.R.L. a formulat opoziţie împotriva hotărârii asociatului de dizolvare voluntară în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, solicitând admiterea opoziţiei în sensul obligării Societăţii A. S.R.L., la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, respectiv la achitarea debitelor restante în cuantum de 5.289 RON.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 61- 62 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 31/1990, "(1) Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente. (2) Dispoziţiile art. 133 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (5) din C. proc. civ.. (3) Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai apelului."

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.", iar conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o cerere de opoziţie este supusă numai apelului, fiind exclusă de la exercitare calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD împotriva deciziei civile nr. 511/2018 din 15 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.