Competence conflict over specialized civil section for commercial disputes with professionals in insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. x/2017, reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 204,06 RON, reprezentând facturi neachitate pentru serviciile de salubritate în perioada septembrie 2011 - februarie 2012.

Prin sentinţa civilă nr. 5070/12.10.2017 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată din oficiu, şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca prescrisă.

Împotriva sentinţei civile menţionate a declarat apel reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A., solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 361/12.03.2018 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respins apelul declarat, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menţionate a declarat recurs reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A., solicitând casarea deciziei recurate şi, în urma rejudecării, admiterea apelului formulat, cu consecinţa schimbării sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 512 din 11.10.2018. a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta reclamantă S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A., în reorganizare prin B. SPRL, împotriva deciziei civile nr. 361/12.03.2018, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul pârât A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia civilă nr. 279/13.02.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta S.C. Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A..

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie la data de 11.06.2018, sub nr. x/2017.

La termenul de judecată din data de 16.05.2019, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a secţiei a III-a Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că revine secţiei a V-a sau a VI-a Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţei şi a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că (şi) necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică, ca atare şi necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Neinvocând excepţia de necompetenţă materială procesuală la primul termen de judecată în recurs (11.10.2018), secţia a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a devenit exclusiv competentă a judeca recursul cu care a fost învestită, iar în acel moment oricare altă secţie, chiar dacă aceasta ar fi fost competentă potrivit regulilor generale, a pierdut această prerogativă.

Faptul că, la primul termen de judecată în recurs, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu contrazice, ci întăreşte această concluzie.

Astfel, din moment ce a dispus o măsură precum admiterea excepţiei de necompetenţă materială, rezultă implicit că secţia a III-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti s-a considerat competentă din perspectiva specializării să judece recursul.

Din interpretarea art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. (în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare) rezultă că verificarea competenţei din perspectiva specializării reprezintă o operaţiune prealabilă verificării competenţei materiale pe verticală, întrucât aceasta din urmă nu poate fi efectuată decât în urma punerii în discuţie la primul termen la care părţile sunt legal citate.

În acelaşi sens, în Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că posibilitatea instanţei de a invoca necompetenţa specializată anterior verificării cererii de chemare în judecată şi primului termen la care părţile sunt legal citate, în condiţii derogatorii de la dispoziţiile art. 130 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., fără contradictorialitate, plasează necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat în sfera unui regim juridic diferit de cel al necompetenţei materiale funcţionale sau procesuale "când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad" şi de cel al necompetenţei de ordine privată (teritorială neexclusivă).

Curtea a reţinut că acest regim juridic diferit semnifică inclusiv prioritatea verificării specializării în raport cu competenţa materială "când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad".

Totodată, că acest lucru este valabil şi în situaţia în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., caz în care totuşi necompetenţa materială procesuală (specializată) poate fi invocată de părţi ori de instanţă inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Pentru aceste considerente, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale şi declinată competenţa materială procesuală de judecare a recursului declarat, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Conflictul de competenţă dedus judecăţii a fost creat între două secţii ale Curţii de Apel Bucureşti.

Litigiului de faţă vizează obligarea pârâtului A. la plata contravalorii serviciilor de salubrizare, precum şi la plata penalităţilor aferente, obiect care se află în legătură indisolubilă cu activitatea comercială desfăşurată de reclamantă, pretenţiile deduse judecăţii derivând din pretinsa neexecutare a unui contract de prestări de servicii de către cocontractant.

Raportat art. 3 din C. civ., prezenta cauză intră în categoria litigiilor cu profesionişti, având în vedere obiectul de activitate al reclamantei, cât şi faptul că recurenta reclamantă este în procedura de insolvenţă, fiind creditor al pârâtului.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabileşte că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, iar potrivit dispoziţiilor art. 225 secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a C. civ. în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.

Prin Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, la această instanţă s-au înfiinţat complete specializate în litigiile cu profesionişti în cadru secţiilor a V a civilă şi a VI a civilă, în domeniile: litigii cu profesionişti, insolvenţă, societăţi comerciale, concurenţă neloială, registrul comerţului, concluzia care se impune este în sensul că una dintre aceste două secţii este competentă să soluţioneze cauza de faţă.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate şi în raport de calitatea uneia dintre părţile litigante şi a obiectului cauzei, prezentul litigiu întră sub competenţa de soluţionare a secţiilor civile specializate în litigiile cu profesionişti, în cauză această secţie fiind secţia a VI-a civilă.

Totodată, Înalta Curte, aminteşte că, prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.