Territorial jurisdiction for labor claims against court institutions as defendants: application of derogative prorogation under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 05.02.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligaţi la: reîncadrarea şi recalcularea drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015; plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sume care să fie actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În fapt, reclamanta a arătat că face parte din categoria personalului conex, în funcţia de aprod, în cadrul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin

Prin sentinţa nr. 777/06.06.2019 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Mehedinţi.

În soluţionarea excepţiei s-a reţinut că reclamanta este aprod la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în cauză nefiind incidente disp. art. 127 alin. (1), (3) C. proc. civ. care se referă la litigiile în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, normă juridică ce este de strictă interpretare şi aplicare.

Faţă de disp. art. 210 din Legea nr. 62/2011 s-a reţinut că litigiul este un conflict de muncă, iar potrivit art. 94, 95 C. proc. civ. este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamanta, respectiv la Tribunalul Mehedinţi în circumscripţia căruia se află Judecătoria Dr. Tr. Severin.

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat la data de 17.07.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale .

Verificând din oficiu, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială a Tribunalului Mehedinţi, în soluţionarea acţiunii deduse judecăţii, a constatat următoarele:

Reclamanta A. este personal conex, fiind încadrată ca aprod la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Acţiunea de faţă a fost formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi şi are ca obiect plata unor diferenţe salariale calculate în raport de o valoare de referinţă sectorială majorată în raport de venitul efectiv plătit.

Având în vedere pârâţii chemaţi în judecată şi disp. art. 127 alin. (2)1 coroborat cu alin. (2) C. proc. civ., s-a apreciazat că Tribunalul Mehedinţi nu este competent teritorial în cauză.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează competenţa facultativă a instanţei care se determină în raport de calitatea reclamantului/pârâtului de judecător, procuror, asistent judiciar, grefier şi corelativ de instanţa de judecată, care poate sta în judecată ca reclamantă/pârâtă.

Faţă de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., relevantă pentru stabilirea instanţei competente teritorial în soluţionarea acţiunii pendinte nu este funcţia îndeplinită de reclamantă, care este încadrată ca aprod la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, funcţie care nu se regăseşte în enumerarea limitativă prevăzută în art. 127 alin. (1), alin. (3) C. proc. civ., ci faptul că între pârâţii chemaţi în judecată sunt şi Tribunalul Mehedinţi, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Faţă de dispoziţiile exprese ale art. 127 C. proc. civ. şi de faptul că Tribunalul Mehedinţi este pârât în acţiunea dedusă judecăţii, s-a apreciat că această instanţă nu este competentă teritorial în cauză şi întrucât, anterior, Tribunalul Vâlcea şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mehedinţi, s-a constatat că, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ. s-a ivit un conflict negativ de competenţă iar în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat, din oficiu, judecata în cauză şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe -Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Mehedinţi- s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamanta A. este personal conex, fiind încadrată ca aprod la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi.

Pentru stabilirea instanţei competente teritorial în soluţionarea acţiunii de faşă nu este relevantă funcţia îndeplinită de reclamantă, care este încadrată ca aprod la Judecătoria Drobeta Turnu Severin ci faptul că între pârâţii chemaţi în judecată sunt şi instanţe, respectiv Tribunalul Mehedinţi, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în cazul unei cereri introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea, sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. prevede că dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de pârâtă, ca atare, în speţă, competenţa teritorială se determină în raport de pârâţii chemaţi în judecată.

Litigiul de faţă este un conflict de muncă, de competenţa materială a tribunalului în primă instanţă, iar Tribunalul Mehedinţi este chemat în judecată în calitate de pârât şi potrivit art. 127 alin. (2)1 coroborat cu alin. (2) C. proc. civ. reclamanta a introdus acţiunea la Tribunalul Vâlcea, care se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Potrivit art. 127 alin. (2)1 coroborat cu alin. (2) C. proc. civ. reclamanta poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, în cauză reclamanta exprimând această opţiune a sesizat Tribunalul Vâlcea.

Acţiunea dedusă judecăţii a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 05.02.2019, ca atare sunt aplicabile cauzei disp. art. 127 alin. (2)1 coroborat cu alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce priveşte alegerea instanţei competente de către reclamantă, cât timp Tribunalul Mehedinţi, în circumscripţia căruia desfăşoară activitate, are calitatea de pârât în cauză.

Raportat la cadrul procesual stabilit de reclamantă, în cauză nu sunt incidente disp.art. 210 din Legea nr. 62/2011 referitoare la stabilirea competenţei teritoriale de drept comun în materia conflictelor de muncă, prevederi invocate de Tribunalul Vâlcea prin sentinţa de declinare a competenţei.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum, în cauză, este îndeplinită condiţia premisă, respectiv calitatea de pârâtă a instanţei, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată Curţii de Apel Craiova, care are calitatea de pârâtă în cauză.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Vâlcea, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.