Consumer credit: Effect of notarial settlement waiving claims on annulment of prior judgments under Art. 409(2) CPC

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. să se constate caracterul abuziv şi pe cale de consecinţă nulitatea absolută a următoarelor prevederi ale contractului de credit nr. x/21.03.2008: prevederile inserate la art. 6.3 lit. a) potrivit cărora împrumutatul şi codebitorul au obligaţia de a constitui suma necesară rambursărilor în contul curent către pârâtă doar în valuta în care a fost acordat creditul (CHF); stabilizarea cursului de schimb CHF/RON pentru calculul fiecărei rate succesive la cursul de schimb valabil la data încheierii contractului, respectiv 1 CHF=2,38 RON, începând cu scadenţa primei rate şi până la rambursarea integrală; prevederile art. 1.3 lit. a) privind comisionul de acordare în cuantum de 1884,18 CHF şi obligarea pârâtelor la restituirea acestuia în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii şi obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plăţii acestui comision şi până la data restituirii efective; prevederile art. 8.2 privind soluţionarea litigiilor de către instanţele din Bucureşti; prevederea inserată la art. 1 din actul adiţional nr. x/28.09.2011 privind comisionul de restructurare/reeşalonare în valoare de 150 Euro şi art. 1 din actul adiţional nr. x/05.04.2012 privind comisionul de restructurare/reeşalonare în valoare de 250 Euro şi repunerea părţilor în situaţia anterioară; prevederile art. 1.2,5.1 şi 5.4 privind modalitatea de stabilire şi de modificare a dobânzii şi înlocuirea clauzelor cu dobânda stabilită în funcţie de LIBOR,plus marja băncii din momentul încheierii contractului, de 4,1% pe an, fixă, cu obligarea pârâtelor să restituie suma reprezentând dobânda achitată suplimentar faţă de dobânda iniţială raportată la LIBOR plus marja băncii de 4,15,calculate din momentul încheierii contractului şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 11612 din 12 octombrie 2016, Judecătoria Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. şi C. Sucursala Constanta Delfinariu, în favoarea Tribunalului Constanta.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă sub nr. x/2015.

Prin încheierea din 23.11.2016 a Tribunalului Constanţa s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, iar prin încheierea din 25.01.2017, s-au respins excepţiile ce au fost invocate prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 829 din 23.05.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. şi C. Sucursala Constanţa; a constatat caracterul abuziv şi, în concluzie, a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008, privind comisionul de acordare a creditului; a dispus restituirea către reclamanţi a comisionului de acordare în cuantum de 1884,18 CHF, în echivalent RON la data plăţii, cu plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plăţii de către reclamanţi şi până la restituirea efectivă; a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 1.2 în ceea ce priveşte sintagma " calculată în funcţie de marja băncii", 5.1 şi 5.4 din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008; a dispus restituirea dobânzii curente achitate de reclamanţi peste cea stabilită de art. 1.2 din contract, ca fiind LIBOR la 3 luni şi marja de 4.1 puncte procentuale pe an, de la data achitării fiecărei rate majorate; a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6.3 lit. a) din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008; a stabilizat cursul de schimb CHF/LEU pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanţi la cursul de schimb CHF/LEU valabil la data încheierii contractului, respectiv 21.03.2008; a constatat caracterul abuziv, şi în consecinţă, nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 8.2 din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008, privind soluţionarea litigiilor de către instanţele judecătoreşti din Bucureşti; a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a art. 1 din actul adiţional nr. x/28.09.2011 privind comisionul de restructurare/reeşalonare în valoare de 150 Euro şi a art. 1 din actul adiţional nr. x/05.04.2012 privind comisionul de restructurare/reeşalonare în valoare de 250 Euro; a dispus restituirea celor două comisioane de restructurare/reeşalonare în echivalent RON la data restituirii; a respins cererea de înlocuire a clauzelor privind dobânda cu prevederea că dobânda se stabileşte în funcţie de LIBOR plus marja băncii din momentul încheierii contractului, de 4,1% pe an, fixă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărârii a formulat apel pârâta S.C. C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 636 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii apelului; a admis apelul - litigii cu profesioniştii - formulat de apelanta pârâtă D. S.A. (fostă C. SA) împotriva sentinţei civile nr. 829 din 23.05.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi A. şi B. şi intimata pârâtă C. Sucursala Constanta Delfinariu, având ca obiect acţiune în constatare nulitate absolută clauze abuzive; a schimbat în parte sentinţa apelată; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv şi, în concluzie, constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute de art. 1.3 lit.

a) din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008, privind comisionul de acordare a creditului, precum şi cererea de restituire către reclamanţi a comisionului de acordare în cuantum de 1884,18 CHF, în echivalent RON la data plăţii, cu plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plăţii de către reclamanţi şi până la restituirea efectivă; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv şi, în concluzie, constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute de art. 6.3 lit.

a) din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2018; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect stabilirea cursului de schimb CHF/LEU pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanţi la cursul de schimb CHF/LEU valabil la data încheierii contractului, respectiv 21.03.2008; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv şi, în concluzie, constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute de art. 1 din actul adiţional nr. x/28.09.2011 privind comisionul de restructurare/reeşalonare în valoare de 150 Euro şi art. 1 din actul adiţional nr. x/05.04.2012 privind comisionul de restructurare/reeşalonare în valoare de 250 Euro precum şi cererea de repunere a părţilor în situaţia anterioară prin restituirea celor două comisioane de restructurare/reeşalonare în echivalent RON la data restituirii; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate; a obligat intimaţii-reclamanţi la plata către apelanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 21.438 RON (1438 RON taxă judiciară de timbru, 2000 RON onorariu redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.).

Împotriva deciziei civile nr. 636 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta D. S.A., indicând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat, în esenţă, admiterea recursului declarat de D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 636/2018 pronunţata de Curtea de Apel Constanta; schimbarea in parte a deciziei civile recurate, in sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La 16 septembrie 2019 (plic dosarul de recurs), recurenta-pârâtă a depus la dosar o cerere prin care a arătat că a fost încheiată o tranzacţie cu reclamanţii prin care aceştia, printre altele, renunţă la dreptul dedus judecăţii ce face obiectul dosarului nr. x/2015, tranzacţie de care solicită a se lua act şi a se anula hotărârile pronunţate în acest dosar, având în vedere dispoziţiile art. 409, 410 C. proc. civ. a ataşat acestei cereri tranzacţia autentificată sub nr. x de Notar Public E..

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată că prin cererea depusă de recurenta-pârâtă D. S.A., la 16 septembrie 2019 (plic dosarul de recurs), s-a solicitat a se lua act de renunţarea reclamanţilor la dreptul pretins, conform tranzacţiei autentificate sub nr. x de Notar Public E..

Dispoziţiile art. 408 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că:

"Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului, iar potrivit alin. (3) "Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic".

Potrivit art. 409 alin. (1) C. proc. civ. "Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunţării, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.", iar în conformitate cu art. 409 alin. (2) C. proc. civ. "Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător".

La data de 16 septembrie 2019, recurenta-pârâtă D. S.A. a depus Tranzacţia încheiată cu intimaţii reclamanţi A. şi B., autentificată sub nr. x din 25 aprilie 2019, prin care s-a prevăzut, printre altele, că reclamanţii renunţă la drepturile deduse judecăţii care formează obiectul dosarului nr. x/2015, la dreptul de a formula recurs împotriva deciziei civile nr. 636/2018 din 10.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi, totodată, renunţă la drepturile rezultate din hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul dosarului nr. x/2015, respectiv sentinţa civilă nr. 829/2018 din 23.05.2018 a Tribunalului Constanţa şi decizia civilă nr. 636/2018 din 10.12.2018 a Curţii de Apel Constanţa (clauza iv); totodată, s-a prevăzut că D. S.A. este de acord cu cererea de renunţare la drepturile deduse judecăţii, ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 (clauza viii).

Văzând dispoziţiile legale prevăzute de art. 409 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că renunţarea la însuşi dreptul pretins se poate face şi în faţa instanţei de recurs.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la însuşi dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamanţilor care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere că prin Tranzacţia autentificată sub nr. x din 25 aprilie 2019 de notarul public E., reclamanţii au renunţat la dreptul pretins în prezentul dosar, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 409 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care va lua act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la însuşi dreptul pretins ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, astfel cum s-a consemnat în tranzacţia încheiată între reclamanţii A. şi B. şi pârâta D. S.A., autentificată sub nr. x din 25 aprilie 2019 de Biroul Notarial Individual E.; va anula decizia civilă nr. 636 din 10 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, precum şi sentinţa civilă nr. 829 din 23 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2015 şi, pe cale de consecinţă, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii D. S.A. (fostă C.), D. S.A. - Sucursala Constanţa Delfinariu, ca efect al renunţării reclamanţilor la dreptul pretins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la însuşi dreptul pretins ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, astfel cum s-a consemnat în tranzacţia încheiată între reclamanţii A. şi B. şi pârâta D. S.A., autentificată sub nr. x din 25 aprilie 2019 de Biroul Notarial Individual E..

Anulează decizia civilă nr. 636 din 10 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, precum şi sentinţa civilă nr. 829 din 23 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2015.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B..

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.