Jurisdiction for contestation to enforcement determined by location of execution acts under pre-2012 Civil Procedure Code

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

La data de 03.08.2018 contestatorii A. şi B. au înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, o contestaţie la executare, prin care au solicitat, în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L., anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 5316/08.10.2018, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buftea a notat că la data de 12.01.2011, creditoarea E. S.A. a formulat o cerere de executare silită asupra întregului patrimoniu al debitorilor A. şi B., al căror domiciliu se afla la acea dată în Municipiul Craiova, dar şi că a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare împotriva întregii executări silite ce face obiectul Dosarului nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.

A reţinut judecătoria că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar potrivit art. 651 C. proc. civ., "(1) instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare."

În acest context, a evocat dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi, constatând că la data sesizării organului de executare domiciliul debitorilor se afla în Municipiul Craiova, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 15.10.2018.

La data de 14.11.2018, contestatorii au depus note scrise, prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova şi au solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă de executare în raza căreia se află sediul biroul executorului judecătoresc.

Prin încheierea din 14.11.2018, Judecătoria Craiova, secţia civilă, a respins cererea de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, se cuvine subliniat că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Cum executarea silită a contestatorilor a început prin cererea formulată de creditoarea E. S.A. la 12.01.2011, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în speţă sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 (în continuare C. proc. civ.).

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel, iar art. 373 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Aşadar, condiţia cerută de lege pentru ca o instanţă să devină instanţă de executare constă în îndeplinirea chiar şi numai a unui singur act de executare pe raza sa de competenţă.

Or, în speţă, contestatoarea a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.; printre acestea, sunt incluse actele de executare silită a bunului imobil situat în comuna Gruiu, judeţul Ilfov, pentru care executorul judecătoresc solicitase Judecătoriei Buftea să procedeze la afişarea publicaţiei de vânzare.

Mai mult, executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Buftea, prin Încheierea nr. 809/24.02.2011.

Aşadar, de vreme ce în Dosarul de executare nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. au fost îndeplinite acte de executare în circumscripţia Judecătoriei Buftea, care, de altfel, a şi încuviinţat executarea silită, competenţa soluţionării contestaţiei la executare aparţine acestei instanţe.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - NN