Limitation period for credit claims and non-applicability of execution acts as interruption under Decree No. 167/1958

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 17 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. GALAŢI a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei: obligarea pârâtului la plata sumei de 5.743.440 Euro, cu titlu de debit principal, dobânzi şi penalităţi aferente contractelor de credit nr. x/27.08.2009 (împreună cu actele adiţionale nr. x/25.09.2009, nr. y/25.11.2009, nr. z/27.02.2010 şi nr. 4/27.08.2009 la acest contract), nr. x/02.11.2009 (împreună cu actele adiţionale nr. x/02.02.2010 şi nr. y/01.08.2010 la acest contract) şi nr. x/17.03.2010 (împreună cu actele adiţionale nr. x/20.04.2010 şi nr. y/17.09.2010 la acest contract); de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii aferente creditului nerambursat şi a penalităţilor de întârziere de la data de 06.02.2013, până la data promovării acţiunii (15.03.2016), cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare, la data de 10.08.2016, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia nulităţii clauzelor din contractele de credit nr. x/2010, y/2009, z/2009, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 7251/2016, pronunţată la data de 16 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.A. GALAŢI şi pe pârâtul B., ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.A. GALAŢI cât şi pârâtul B.- apel incident.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 889, pronunţată la data de 18 aprilie 2018, în dosarul nr. x/2016, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta- reclamantă A. S.A. GALAŢI şi de către apelantul- pârât B., împotriva sentinţei civile nr. 7251/16.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs SOCIETATEA A. S.A. GALAŢI.

Recurenta-reclamantă se raportează la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv, dispoziţiile referitoare la instituţia prescripţiei extinctive reglementate prin Decretul nr. 167/1958, în cauză instanţa de apel întemeindu-şi soluţia de respingere a apelului său pe dispoziţiile art. 16 lit. c), care ar avea în vedere începerea unui act de executare silită, aspect care este contrar atât literei, cât şi spiritului actului normativ arătat.

Astfel, a arătat recurenta-reclamantă, întreruperea termenului (material) de prescripţie, pe care a invocat-o încă de la fond, are la bază recunoaşterile de datorie formulate de către debitorul B., în temeiul art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, care au întrerupt astfel prescripţia, în sens material, pentru obţinerea unei creanţe certe împotriva debitorului-acţiune condamnatorie, iar, atâta vreme cât însăşi existenţa, valabilitatea şi efectele contractelor de credit au fost contestate în instanţă, orice valorificare a acestor convenţii dinrte părţi era supusă suspendării, depinzând de soluţia finală ce urma a fi dată în dosarul de nulitate absolută.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar de faţă, recurenta-reclamantă a urmărit obţinerea unui titlu executoriu pentru sume de bani împrumutate, cu titlu de credit, pârâtului.

Contractele de credit au devenit scadente la 31.12.2010 iar acţiunea de faţă a fost introdusă la 31.03.2016 astfel că, în raport de dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 instanţa de fond a respins acţiunea ca prescrisă, soluţie menţinută şi de instanţa de apel.

Atât la fond cât şi în apel, reclamanta a susţinut că prescripţia dreptului la acţiune a fost întreruptă ca urmare a demersurilor judiciare efectuate în vedere a executării celor două bilete la ordin emise în legătură cu contractele de credit.

În acest sens, reclamanta a indicat cazul de întrerupere a prescripţiei extinctive prevăzut de art. 16 pct. c din Decretul nr. 167/1958 potrivit cu care, prescripţia se întrerupe printr-un act începător de executare.

Asadar, reclamanta, deşi urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu în raport de care sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 pct. a şi b din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, aceasta se prevalează de cazul de întrerupere a prescripţiei executării silite prevăzut de art. 16 pct. c. care însă, poate fi invocat doar în faza executării silite.

Deşi recurenta a invocat o presupusă întrerupere a prescripţiei extinctive ca urmare a demersurilor judiciare de a pune în executare biletele la ordin, această critică nu poate fi primită întrucât, chiar dacă biletele la ordin au fost emise în legătură cu contractele de credit, acestea au caracter autonom faţă de contractele de credit în baza cărora s-au născut pretenţiile care fac obiectul prezentului dosar, şi de aceea, contrar susţinerilor recurentei, nu pot reprezenta cauze de întrerupere a prescripţiei extinctive.

Dispoziţiile art. 16 pct. c din Decretul nr. 167/1958 invocate de recurentă pe considerentul existenţei unui act de executare dedus din acţiunile formulate în instanţă pentru punerea în executare a celor două bilete, au în vedere prescrierea dreptului de a obţine executarea silită iar nu întreruperea prescripţiei dreptului material la acţiune, or, astfel cum s-a arătat, între cele două tipuri de prescripţie există deosebiri fundamentale, acestea având incidenţă în funcţie de faza procesuală în care se află cauza.

Nu pot fi primite nici criticile recurentei referitoare la existenţa unor acte de recunoaştere a sumelor datorate pârâtei cu ocazia demersurilor judiciare pentru punerea în executare a celor două bilete la ordin.

Pentru a produce efecte, recunoaşterea unui drept trebuie să fie neîndoielnică ca atare, să rezulte în mod neechivoc din partea celui în folosul căruia curge prescripţia.

Din administrarea probelor în faţa instanţelor de fond nu s-a reţinut că o astfel de recunoaştere ar fi avut loc ci faptul că pârâtul a contestat toate demersurile judiciare ale reclamantei, care astfel cum s-a arătat, au avut în vedere executarea biletelor la ordin, ceea ce este distinct de obiectul dosarului de faţă prin care s-a urmărit obţinerea unui titlu executoriu împotriva pârâtului.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. GALAŢI împotriva deciziei civile nr. 889 din 18 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. GALAŢI împotriva deciziei civile nr. 889 din 18 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.