Remand for merits review where lower court dismissed claim as inadmissible despite factual ambiguity regarding nature of action and collection method.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, la data de 05 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. SPA şi A.- Sucursala Piteşti au chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA B. S.R.L. Alba Iulia, solicitând instanţei să constate că nu s-a născut dreptul pârâtei de a încasa sumele de bani stabilite prin contractul de tranzacţie încheiat la data de 03.08.2015, contract încheiat între pârâta B. S.R.L. şi reclamanta A. SPA, potrivit art. 2.1. din contract, şi să dispună obligarea pârâtei la restituirea în original a B.O. seria x 3 BB nr. x scadent la data de 15.11.2016, în valoare de 411.544,01 RON - nu s-a activat subclauza 14.9. "Plata sumelor reţinute"- din contractul de achiziţie AB- CL1 înregistrat sub nr. x din 26.10.2012- beneficiar C. S.A.; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 77/COM/2017, pronunţată la data de 23 mai 2017, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamantă; a respins excepţia prematurităţii acţiunii modificate invocată de pârâtă; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii modificate, şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată, astfel cum a fost modificată de reclamantele A. SPA şi A.- SUCURSALA PITEŞTI, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Alba Iulia; a luat act de renunţarea reclamantei la judecata petitelor 1-2 din acţiunea iniţială şi au fost obligate reclamantele la plata în favoarea pârâtei a sumei de 3570 RON cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantele A. Spa şi A.- Sucursala Piteşti.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II- a civilă, prin decizia nr. 556/2017, pronunţată la data de 29 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al apelantelor, a avocatului D., precum şi excepţia lipsei dovezii calităţii acestuia de reprezentant la formularea apelului; a admis apelul declarat de apelantele A. SpA şi A.-Sucursala Piteşti, împotriva sentinţei nr. 77/COM/2017 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă în dosarul nr. x/2016 şi, în consecinţă: a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Societatea B..

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. Alba Iulia se raportează în motivele de recurs invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei şi că, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, ca instanţă de devoluare a fondului în calea de atac; cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.

În recursul său, recurenta-pârâtă a invocat, în esenţă, nelegala dezlegare a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, respectiv, nelegala dezlegare a cauzei de către instanţa de apel şi nelegala trimitere spre rejudecare-încălcarea principiului tantum devolutum, quantum apelatum.

În opinia recurentei, instanţa de apel a depăşit limitele învestirii şi nu s-a pronunţat în limitele la ceea ce s-a apelat, căci, în contextul în care apelanta a criticat soluţia de respingere a cererii de suspendare dispusă de instanţă, instanţa trebuia să dezlege criticile corespunzător.

Mai mult, a mai arătat aceasta, prin însele motivele de apel, instanţa de apel avea deja lămurită natura juridică a acţiunii-nefiind niciun echivoc cu privire la modalitatea de încasare a biletului la ordin.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată, instanţa de apel, reţinând incidenţa art. 480 alin. (3) teza II, C. proc. civ., a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte reţine că, art. 480 alin. (3) teza II, C. proc. civ., vizând soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel, statuează că, în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare.

În vedederea pronunţării unei astfel de soluţii, textul de lege impune, aşadar, îndeplinirea a două condiţii: greşita soluţionare a procesului fără a se intra pe fondul cauzei şi cererea expresă a unei dintre părţi în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv greşita soluţionare a procesului fără a se intra pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că se verifică întrucât, din considerentele sentinţei apelate rezultă aspecte contradictorii iar situaţia de fapt este insuficient lămurită, acţiunea fiind respinsă de instanţa de fond ca inadmisibilă.

Instanţa de apel a constatat că este îndeplinită şi cea de a doua condiţie, respectiv solicitarea părţii de trimitere spre rejudecarea a cauzei, aspect care rezultă din cererea de apel.

Recurenta a contestat, în esenţă, legalitatea deciziei din perspectiva soluţiei reţinute de instanţa de apel, considerând că instanţa de apel trebuia să judece în fond, nefiind îndeplinite condiţiile de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Critica nu este fondată.

În motivarea soluţiei de trimitere spre rejudecare, instanţa de apel a apreciat că a fost greşit admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, impunându-se lămurirea naturii juridice a acţiunii precizate în contextul stabilirii clare a modalităţii de încasare a contravalorii BO seria xl3BB nr. x, limită în care apelul reclamantelor s-a dovedit fondat, motiv pentru care a fost admis.

Întrucât legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate se analizează în funcţie de motivele de fapt şi de drept reţinute de instanţa de fond la adoptarea soluţiei, motive care trebuie să fie concordante cu actele existente în dosar şi cu celelalte probe administrate, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de control judiciar nu poate verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei primei instanţe, astfel că, în mod corect a fost admis apelul şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Nu poate fi primită nici critica privind nemotivarea hotărârii de către instanţa de apel deoarece, în contextul constatării motivelor de anulare a sentinţei primei instanţe, respectiv aspectul contradictoriu al situaţiei de fapt reţinute, raţionamentul instanţei de apel a vizat exclusiv motivarea soluţiei reţinute în temeiul art. 480 alin. (3) teza II, C. proc. civ. celelalte aspecte invocate nemaiavând relevanţă raportat la soluţia adoptată.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 556/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 556/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.