Direct negotiation sale right for leased state assets: qualification as "available asset" under Law 346/2004 despite inclusion in Law 550/2002 disposal lists

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L. Braşov şi Municipiul Braşov prin Primar, solicitând instanţei obligarea acestora să îi vândă prin negociere directă spaţiul situat în Braşov, Str. x, jud. Braşov, cu destinaţia depozit, cu cheltuieli de judecată.

B.Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1278/C din 20 noiembrie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Braşov a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând să se constate că sunt îndeplinite toate cerinţele pentru a obţine dreptul de proprietate asupra imobilului/activ pe care apelanta îl deţine pe baza unui contract de închiriere valabil, urmând să achite preţul pe baza evaluării făcute de un expert şi solicită obligarea pârâtelor la vânzarea prin negociere directă a acestui imobil/activ.

D.Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 321 din 20 martie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1278 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. Braşov şi Municipiul Braşov prin Primar şi în consecinţă a obligat pârâţii să vândă către reclamanta S.C. A. S.R.L., prin negociere directă, în condiţiile Legii nr. 346/2004 spaţiul cu destinaţia "depozit" situat în Municipiul Braşov, Str. x, ce face obiectul contractului de închiriere în vigoare nr. 142 din 18 august 2016, prelungit prin actul adiţional nr. x din 4 octombrie 2017.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L. Braşov, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.

Imobilul în litigiu se află în proprietatea privată a statului şi în administrarea S.C. B. S.R.L.. Spaţiul destinat cu contract de închiriere de către intimata-reclamantă nu se află în niciuna dintre situaţiile limitativ enumerate de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 deoarece este utilizat de S.C. B. S.R.L. conform contractului de administrare, nu se află în conservare şi nu este închis operaţional.

De asemenea, spaţiul în litigiu se află pe lista spaţiilor comerciale şi prestări servicii supuse valorificării prin procedura Legii nr. 550/2002 şi nicidecum pe lista activelor disponibile aşa cum sunt acestea definite de Legea nr. 346/2004.

Singura posibilitate pentru intimata-reclamantă de a cumpăra spaţiul în litigiu, este prin licitaţie publică cu respectarea prevederilor Legii nr. 550/2002 deoarece spaţiul se află pe lista spaţiilor comerciale şi de prestări servicii supuse valorificării prin procedura prevăzută de această lege - la nr. 103 din listă.

Legea nr. 550/2002 reglementează şi modul de vânzare prin negociere directă a spaţiilor comerciale şi de prestări servicii proprietatea privată a statului aflate în administrarea consiliilor judeţene sau consiliilor locale, însă intimata nu a depus cerere de cumpărare în termen de 30 de zile aşa cum se prevede în art. 7 din lege.

Se solicită în conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

F. Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 346/2004 privind vânzarea prin negociere directă a spaţiului în litigiu.

Intimata-reclamantă deţine spaţiul în baza unui contract de închiriere încă din anul 1996.

În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere vor fi vândute, la solicitarea locatarului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert.

Obligaţia de a încheia contracte de vânzare-cumpărare trebuie îndeplinită în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici şi mijlocii conform art. 12 alin. (2) din lege.

Reclamanta-intimată a depus cererea de cumpărare prin negociere directă înregistrată la S.C. B. S.R.L. sub nr. x din 23 februarie 2005, însă această cerere nu are precizat temeiul de drept, fiind specificat faptul că se solicită cumpărarea prin negociere directă conform legilor în vigoare.

Imobilul în speţă face parte din lista spaţiilor supuse procedurii prevăzute de Legea nr. 550/2002, însă faptul că această lege a avut o perioadă scurtă în care titularii contractelor de închiriere puteau să solicite vânzarea, respectiv 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii - art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 550/2002, nu trebuie să constituie un impediment pentru vânzarea spaţiului, din moment ce legiuitorul a permis în continuare vânzarea.

Pentru activele închiriate aşa cum este spaţiul în litigiu, legea impune existenţa unui contract de închiriere în vigoare şi formularea unei cereri de cumpărare de către locatar, cerinţe care sunt îndeplinite în cauză.

Este de necontestat că imobilul în litigiu este activ disponibil în sensul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 întrucât în lipsa acestui caracter de activ disponibil al unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, nu putea fi obiect al contractului de închiriere, iar chiria nu s-ar fi putut încasa.

Neînscrierea spaţiului în listele ataşate la Camera de Comerţ şi Industrie conform art. 13 alin. (5) din Legea nr. 346/2004 nu înlătură caracterul de activ disponibil al imobilului în litigiu.

Având vocaţia cumpărării spaţiului în cauză conform art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de acelaşi act normativ pentru recunoaşterea dreptului subiectiv pretins, în mod legal au fost obligaţi pârâţii să vândă reclamantei-intimate spaţiul situat în Braşov, Str. x.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. BRAŞOV împotriva deciziei civile nr. 321/2018 din 20 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 noiembrie 2019.