Cassation appeals annulled for failing to substantiate material law violations and improperly invoking settlement nullity in extra-ordinary review

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 ianuarie 2014 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 250.000 USD, conform tranzacţiei extrajudiciare din data de 29 iulie 2008, a sumei de 167.730,2 RON daune şi dobânda legală aferentă debitului calculat pentru perioada 5 septembrie 2011 - 12 iulie 2012, precum şi la plata dobânzii legale aferente aceluiaşi debit pentru perioada 12 iulie 2012 - data executării efective a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 415 din 29 noiembrie 2016 instanţa de fond a admis în parte acţiunea, obligând pârâta să achite reclamantului suma de 250.000 USD la cursul de schimb de la data plăţii efective, precum şi dobânda legală calculată la suma în RON la cursul de la data plăţii creanţei principale, începând cu data de 3 iunie 2013 şi până la data achitării efective; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 942 din 4 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, fiind admis apelul pârâtei, schimbându-se în parte sentinţa instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, a fost admisă în parte acţiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 352.143,51 RON (101.279,05 USD), precum şi dobânda legală calculată în RON la cursul valutar de la data plăţii creanţei principale, începând cu 4 noiembrie 2011, pentru suma de 3.649,37 RON şi de la data de 22 mai 2012 pentru suma de 343.303,44 RON, până la plata efectivă a creanţei. Au fost obligate ambele părţi la plata cheltuielilor de judecată, fond şi apel, după caz.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs atât reclamantul A., cât şi pârâta B. S.A.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, concluzia raportului desemnat fiind în sensul inadmisibilităţii celor două recursuri întrucât decizia din apel este o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

La momentul întocmirii raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului îşi producea efecte decizia nr. 52/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în completul pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din data de 17 iulie 2017, potrivit căreia Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 (prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013) se va aplica hotărârilor judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

În şedinţa din camera de filtru din data de 18 septembrie 2019 urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 12 din 3 ianuarie 2019 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 27 C. proc. civ. în interpretarea dată de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 52/2018, au fost admise în principiu cele două recursuri, fiind stabilit termen în şedinţă publică în vederea examinării acestora.

Din oficiu, Înalta Curte a invocat în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2019, punând în discuţia părţilor, excepţia nulităţii celor două recursuri întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a acordat părţilor cuvântul şi în susţinerea recursurilor, după ce, în prealabil, a dispus unirea excepţiei nulităţii absolute parţiale a tranzacţiei extrajudiciare, excepţie invocată de recurenta-pârâtă, cu fondul recursului.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt nule, de asemenea excepţia de nulitate absolută a tranzacţiei extrajudiciare invocată direct în recurs este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la excepţia nulităţii absolute a tranzacţiei extrajudiciare şi, ca o consecinţă a constatării nulităţii, recurenta pârâtă a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului reclamant, Înalta Curte arată că invocarea unei asemenea excepţii nu poate fi pusă în discuţie pentru prima oară în recurs, pe de-o parte nefiind o excepţie de ordine publică prevăzută de art. 489 alin. (3) C. proc. civ., iar pe de altă parte calificând-o ca fiind o cerere nouă are vizează fondul cauzei, iar potrivit art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare de judecată şi nici nu se pot formula cereri noi.

Susţinerile recurentei pârâte referitoare la admisibilitatea excepţiei nulităţii absolute a tranzacţiei extrajudiciare, afirmând că această convenţie a părţilor încalcă dispoziţiile legale cu privire la ocrotirea unui interes general, invocând reglementările din dreptul comunitar, precum şi faptul că, în realitate, este o excepţie de ordin procesual iar potrivit art. 1247 alin. (3) Noul C. civ. instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută, sunt simple alegaţii lipsite de orice temei legal real.

Încercarea recurentei pârâte de a prezenta instanţei, în această modalitate, un motiv de ordine publică în speranţa de a conferi propriului recurs un aspect de legalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., înlăturând astfel sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., nu are niciun corespondent în dispoziţiile legale în vigoare.

Referitor la excepţia nulităţii recursului recurentului reclamant A..

Acesta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care are în vedere hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Afirmă recurentul reclamant, prin motivele de recurs, faptul că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale referitoare la condiţia suspensivă cauzală, dar şi regulile de interpretare a contractului, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 970, art. 977 din C. civ. 1864 care se referă la interpretarea contractelor, precum şi dispoziţiile art. 978 şi ale art. 1017 din acelaşi Cod.

Referitor la dobânda solicitată, recurenta invocă o interpretare greşită a instanţei de apel cu privire la dispoziţiile legale privind data de la care se datorează daune-interese moratorii sub formă de dobândă legală, respectiv dispoziţiile art. 1088, 1081, 1079 alin. (2) pct. 2 din C. civ. 1864, raportate la art. 43 din Codul comercial.

O altă critică se referă la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. în sensul că în mod nelegal se reţine de către instanţa de apel că pârâta nu poate fi obligată la plata contravalorii TVA-ului aferent sumei achitate la fond cu titlu de onorariu de avocat.

Înalta Curte constată că recurentul reclamant, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indică doar formal normele de drept material pretins a fi încălcate, fără a arăta în mod concret care este încălcarea sau aplicarea greşită, în ce modalitate a fost realizată.

Acest motiv de casare vizează încălcarea normei de drept material ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

În fapt, toate criticile aduse de către recurentul reclamant şi încadrate de acesta în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează greşita interpretare de către instanţa de apel a tranzacţiei extrajudiciare încheiată de părţi la data de 29 iulie 2008, tranzacţie care reprezintă izvorul obligaţiilor care au stat al baza cererii de chemare în judecată.

Recurentul reclamant tinde, în realitate, la o cenzurare a aprecierii date de instanţa de apel convenţiei încheiate de părţi şi, în final, la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu această cale de atac a recursului în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, pe această cale neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

vechiul C. proc. civ. de la 1864 prevedea în cuprinsul art. 304 pct. 8 drept motiv de nelegalitate interpretarea greşită de către instanţă a actului juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii ori a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de nelegalitate pe care nu îl mai regăsim în noua reglementare.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei B. S.A. şi acesta este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv dispoziţiile art. 1058, art. 977, art. 978 şi art. 969 C. civ.

Şi aceste norme de drept material sunt formal invocate, nearătându-se de către pârâtă în ce a constat încălcarea ori aplicarea greşită a lor, toate criticile formulate vizând interpretarea greşită a tranzacţiei extrajudiciare, critici care se prezintă ca o înşiruire de argumente în care este evidenţiată situaţia de fapt şi raporturile contractuale dintre părţi, fără a se face vreo încadrare a acestor critici în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să admită excepţia nulităţii celor două recursuri şi, pe cale de consecinţă, să le anuleze întrucât criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare invocate în susţinerea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii absolute parţiale a tranzacţiei extrajudiciare, invocată de recurenta-pârâtă B. S.A.

Admite excepţia nulităţii recursurilor.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 942 din 4 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2019.