Cadastral annulment appeal inadmissible; final rulings stand.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanţa, secţia Civilă la 18 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa şi S.C. B. S.R.L. să se dispună: (1) constatarea nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale pentru imobilul construcţie magazin universal cu bufet cu nr. cadastral x situat în loc. Mihai Viteazu, jud. Constanţa, precum şi (2) radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiaşi imobil, întrucât nu corespunde cu situaţia juridică rezultată din actul de proprietate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 907 C. civ., Legea nr. 7/1996, art. 28 (1), Ordinul nr. 634/2006 şi Ordinul nr. 700/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 8779 din 26 iulie 2017, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, raportat la faptul că litigiul nu are ca obiect o obligaţie de a face sau de a nu face ori plângere împotriva încheierilor pronunţate în materie de carte funciară. De asemenea, s-a reţinut că, în lipsa altor prevederi legale care să instituie o competenţă materială a judecătoriei, instanţa competentă să judece cauza este tribunalul.

Prin sentinţa civilă nr. 2439 din 8 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de constatare a nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii A., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa şi S.C. B. S.R.L.

Totodată, a fost respinsă cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa şi S.C. B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă ca nefondată cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, în contradictoriu cu pârâta A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 92/C din 18 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

La 20 iunie 2018, recurenta-reclamantă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând în esenţă că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină cu privire la anumite critici invocate în apel, precum şi faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

S-a învederat că reclamanta a descoperit o fraudă gravă cu ocazia înscrierii în cartea funciară a unui imobil proprietatea sa, iar instanţa nu a răspuns criticilor referitoare la frauda întocmirii documentaţiei cadastrale şi înscrierea în cartea funciară bazate pe fraudă, ci doar a indicat modalitatea de soluţionare a acestor chestiuni prin mijloace penale, sau civile, după caz.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunţate în dosar şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

La 19 noiembrie 2018, intimata-pârâtă A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, fără a prezenta argumente în susţinerea acesteia. În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.

La 4 decembrie 2018, a formulat întâmpinare şi intimatul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, prin care a invocat inadmisibilitatea recursului, având în vedere că decizia recurată este una definitivă, raportat la art. 483 alin. (2) şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că reclamanta nu a indicat, conform art. 488 C. proc. civ., care sunt motivele pe care îşi întemeiază recursul, fiind astfel incident art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

S-a mai solicitat respingerea recursului formulat în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenta-pârâtă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa a depus la dosar răspuns la cele două întâmpinări, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor formulate de intimaţi.

Recursul a fost timbrat cu suma de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosar.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa şi intimata-pârâtă A. au depus la dosar puncte de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 19 noiembrie 2019.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se reţine că, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ.:

"competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ.:

"în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Se constată că reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii A., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Constanţa şi S.C B. S.R.L., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a documentaţiei cadastrale întocmite pentru imobilul construcţie magazin universal cu bufet cu număr cadastral x situat în localitatea Mihai Viteazu, judeţul Constanţa, precum şi radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiaşi imobil.

Astfel, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale întocmite pentru imobilul construcţie magazin universal cu bufet are caracter neevaluabil în bani, întrucât documentaţia cadastrală, în privinţa căreia reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute nu produce vreun efect juridic patrimonial, respectiv nu dă naştere unui drept cu un conţinut economic sau evaluabil în bani, care să imprime acţiunii formulate un caracter patrimonial.

Ceea ce urmăreşte însă reclamanta este rectificarea înscrierii în cartea funciară, înscriere care a avut la bază documentaţia cadastrală.

În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, prin acţiunea în rectificare se poate solicita radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară, pentru a pune în acord menţiunile din cartea funciară cu situaţia juridică reală a imobilului.

Hotărârea ce se solicită a se pronunţa în cauză se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 privind cartea funciară.

Prin dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare se prevede că hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel, de unde rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului.

Totodată, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 cu modificările ulterioare stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În egală măsură, este de menţionat că, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Este adevărat că, în speţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de tribunal, iar nu de judecătorie, a cărei competenţă era atrasă de obiectul cererii.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială trebuie invocată de părţi ori de judecător in limine litis.

Cu toate acestea, având în vedere că la acest moment procesual nu se mai poate pune în discuţie competenţa şi văzând că cererea de chemare în judecată a fost soluţionată în primă instanţă de tribunal, se reţine că această împrejurare nu este suficientă, prin ea însăşi, să deschidă calea de atac a recursului, într-un litigiu din categoria celor pentru care legiuitorul a suprimat această cale de atac.

În considerarea art. 21 din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul de acces la o instanţă, dar acesta nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, pentru că instituirea căilor de atac, prin natura lor, reclamă o reglementare din partea statului.

Aşadar, întrucât, potrivit art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, hotărârea pronunţată în primă instanţă este supusă doar căii de atac a apelului, prezentul recurs este inadmisibil, astfel cum rezultă din coroborarea art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Uniunea Judeţeana a Cooperaţiei de Consum Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Uniunea Judeţeana a Cooperaţiei de Consum Constanta împotriva deciziei civile nr. 92/C din 18 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2019.