Jurisdiction for appeal of currency-risk clause invalidation in low-value consumer credit cases following Constitutional Court ruling

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14.06.2017 pe rolul Judecătoriei Motru, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Agenţia Motru, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 4.1 şi art. 5.1 din Contractul de credit nr. x din 07.05.2007 şi să oblige pârâtele la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare a creditului şi de comision de administrare, actualizate la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală aferentă; de asemenea, a solicitat să se dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb franc elveţian-leu la cursul de la data semnării contractului, denominarea în moneda naţională a plăţilor şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus, provenite din diferenţa de curs valutar, actualizate la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 148/23.01.2018, astfel cum a fost completată prin Sentinţa civilă nr. 619/21.03.2018, Judecătoria Motru a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 4.1 din Contractul de credit de consum nr. x/07.05.2007 şi, în consecinţă, a dispus eliminarea acesteia din contract; a obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu comision de acordare credit, în RON, la cursul afişat de B.N.R. la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată începând cu data introducerii acţiunii, a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 2.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 148/23.01.2018, A. şi B. S.A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie; B. S.A. a formulat apel şi împotriva Sentinţei civile nr. 619/21.03.2018.

Prin Decizia nr. 436/02.10.2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a admis apelul declarat de A. şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis în totalitate acţiunea, a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei inserate la art. 5.1 din contract, prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului, cu consecinţa recalculării şi plăţii ratelor creditului pe toată perioada creditului în franci elveţieni, la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului şi a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferenţe de curs valutar, actualizate cu rata inflaţiei, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data încasării până la data plăţii.

Prin aceeaşi decizie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de B. S.A. şi a fost obligată intimata-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei din apel, B. S.A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Gorj şi înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data iniţierii procesului (incidente în speţă din perspectiva art. 24 şi 27 C. proc. civ.), "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, în art. XVIII alin. (2), care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la 02.10.2018, ulterior publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin Decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva Deciziei nr. 436/02.10.2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - NN