Failure to pay judicial stamp duty on extraordinary appeal mandates annulment despite prior court orders to regularize

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 23 martie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi C. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, în principal, revocarea contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în Sinaia, încheiat la 3 iulie 2013, având în vedere că preţul nu a fost stabilit cu intenţia de a fi plătit, iar în subsidiar s-a solicitat anularea contractului de vânzare menţionat.

Subsidiar, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare având în vedere scopul ilicit urmărit, şi anume ascunderea bunurilor faţă de creditorul urmăritor.

La 6 aprilie 2017, reclamanta A. a depus la dosar cerere de precizare a cererii de chemare în judecată prin care a învederat că înţelege să-şi precizeze acţiunea în sensul identificării imobilului ce face obiectul contractului a cărui revocare se solicită şi, totodată, a precizării numărului contractului a cărui anulare o solicită. Astfel, s-a solicitat ca, în temeiul art. 1562 C. civ., să se dispună revocarea contractului de vânzare autentificat sub nr. x de B.N.P. D., cu privire la imobilul situat în Sinaia, strada x nr. 8, înscris în cartea funciară a oraşului Sinaia nr. 20945, având nr. cadastral x - CI, încheiat la 3 iulie 2013 între B. şi C. pentru pretinsa sumă de 115.000 euro şi identificat în cadrul declaraţiei de avere completată de către B. la capitolul III denumit bunuri mobile a căror valoare depăşeşte 3000 euro fiecare şi bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziţia nr. 2.

În subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 1665 C. civ., având în vedere că preţul nu a fost stabilit cu intenţia de a fi plătit, s-a solicitat anularea contractului de vânzare autentificat sub nr. x de B.N.P. D., cu privire la imobilul situat în Sinaia, strada x nr. 8, pentru pretinsa sumă de 115.000 euro şi identificat în cadrul declaraţiei de avere completată de către B..

Într-un al doilea capăt de cerere subsidiar, având în vedere scopul ilicit urmărit, respectiv ascunderea bunurilor faţă de creditorul urmăritor, în temeiul art. 1238 C. civ. s-a solicitat să se dispune constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. x de B.N.P. D. cu privire la imobilul situat în Sinaia, strada x nr. 8.

Prin notele scrise depuse la dosar la 16 aprilie 2015, reclamanta A. a precizat că valoarea litigiului este de 507.150 RON, sumă ce a fost calculată prin raportare la valoarea imobilului ce formează obiectul dosarului.

Prin sentinţa civilă nr. 839 din 7 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a admis cererea principală, astfel cum a fost precizată, s-a dispus revocarea contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 3 iulie 2013 la B.N.P. D. şi s-a respins în rest acţiunea ca fiind rămasă fără obiect.

Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată, s-a respins cererea pârâtei C. de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată şi s-a stabilit că vor rămâne în sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile efectuate cu plata avocatului din oficiu numit pentru asigurarea apărării pârâtei B..

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâtele B., prin curator special avocat E. şi C., care au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 424 A din 12 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

S-a stabilit onorariul definitiv al curatorului special E. la suma de 1000 RON, în sarcina intimatei A., conform art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 7 iunie 2018, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs împotriva acestei decizii, fiind întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea sentinţei primei instanţei şi a deciziei pronunţate de instanţa de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la primul motiv de recurs.

Totodată, pârâta a solicitat casarea în tot a deciziei civile atacate şi, rejudecând cauza pe fond, să se dispună admiterea apelului în totalitate şi modificarea în tot a sentinţei civile nr. 839/07.06.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

La 7 iunie 2018 a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 424 A din 12 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi recurenta-pârâtă B..

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei şi deciziei pronunţate în cauză, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.

La 17 septembrie 2018, intimata-reclamantă A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea ca netimbrate a recursurilor declarate de către recurentele-pârâte C. şi B., în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ.

În subsidiar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate.

La 23 ianuarie 2019, intimata-reclamantă a depus la dosar tranzacţia încheiată între A. şi pârâtele B. şi F., autentificată prin încheierea nr. 1677, din cuprinsul căreia, la art. 21, fila x, rezultă că recurentele au renunţat la calea de atac a recursului în dosarul nr. x/2015, achiesând astfel expres la decizia civilă nr. 424/12.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentelor-pârâte C. şi B. obligaţia de a plăti fiecare o taxă judiciară de timbru în valoare de 4479,93 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta C. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost admisă prin încheierea din 5 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul constatării că recurenta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4438,25 RON, pentru faza procesuală a recursului.

Această încheiere a fost comunicată recurentei-pârâte C. la 3 ianuarie 2019, conform dovezii aflate la dosar.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 19 noiembrie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare, în completul de filtru, cu prioritate, excepţia netimbrării recursurilor promovate de recurentele-pârâtele C. şi B., reţinând următoarele considerente:

Instanţa a stabilit în sarcina recurentei-reclamante C. o taxă judiciară de timbru în sumă de 4438,25 RON, iar în sarcina recurentei-pârâte B. o taxă de timbru în valoare de 4479,93 RON, aferente soluţionării recursurilor pendinte, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentele-pârâte au fost înştiinţate cu privire la obligaţia de achitare a acestora, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-au conformat dispoziţiei instanţei.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recursurile nu au fost timbrate anticipat, că recurentele-pârâte nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunilor din adresă, încheierea de reexaminare şi raport, acte ce au fost comunicate recurentelor la 1 noiembrie 2018, 3 ianuarie 2019, respectiv 28 mai 2019, obligaţie asupra căreia nu s-au conformat nici pentru termenul de astăzi, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrate a recursurilor declarate de pârâtele C. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrate recursurile declarate de pârâtele C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 424 A din 12 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2019.