Cadastral appeal annulled as unstamped after failure to pay judicial stamp duty leaves land registry rectification claim rejected.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 18 ianuarie 2017 sub dosarul nr. x/2017, reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa şi S.C. B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- constatarea nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale întocmite pentru imobilul construcţie magazin universal cu bufet, nr. cadastral x, situat în Loc. Corbu, Jud. Constanţa;0

- radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiaşi imobil, întrucât nu corespunde cu situaţia juridică rezultată din actul de proprietate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 907 C. civ., art. 281 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, Ordinul nr. 634/2006 şi Ordinul nr. 700/2014.

2. Prin sentinţa civilă nr. 7046 din 14 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la 4 iulie 2017 sub dosarul nr. x/2017.

4. Prin sentinţa civilă nr. 2567 din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa în contradictoriu cu pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L..

A fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a fost obligată reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa la plata, către A., a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

5. Apelul declarat de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 88 C din 14 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Totodată, a fost obligată apelanta-reclamantă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A..

6. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei recurate.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a dezvoltat următoarele critici:

Instanţa nu a motivat soluţia dată asupra primului petit al acţiunii privind frauda întocmirii documentaţiei cadastrale şi înscrierea în cartea funciară bazate pe fraudă, ci a arătat că revine organelor penale competenţa de a soluţiona această chestiune şi mijloacele civile.

Or, în cazul de faţă, fapta penală s-a prescris, iar prezenta acţiune reprezintă mijlocul civil efectuat de reclamantă în acest sens.

Instanţa de apel a ignorat frauda înfăptuită de cadastrist şi registrator, prin care, în mod practic, au constituit un titlu de proprietate în favoarea altei persoane decât celei înscrise în autorizaţia de construire.

Aşadar, instanţele anterioare erau competente să constate că falsificarea documentaţiei cadastrale, prin utilizarea autorizaţiei de construire a altei persoane, este de natură să atragă nulitatea absolută.

Recurenta-reclamantă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa a solicitat instanţei de recurs să constate că instanţele anterioare nu au judecat pe fond primul capăt de cerere, deşi sunt dovezi suficiente şi solide pentru a proba falsul şi frauda înfăptuite de cele trei persoane - cadastrist, registrator şi pârâta A..

În continuare, s-a mai arătat că nu au fost luate în considerare dovezile depuse în susţinerea acţiunii, respectiv copia xerox a autorizaţiei de construire, deşi legea prevede ca aceasta să fie prezentată în original sau copie legalizată, şi Protocolul din 18 mai 1992 privind predarea în administrare către A. a unor imobile, printre care şi cel aflat în discuţie.

Ambele instanţe nu au motivat soluţia inadmisibilităţii în raport cu probele depuse şi nici nu au arătat de ce o copie xerox a altei persoane, utilizată la documentaţie, nu constituie un fals intelectual, o fraudă grosolană în intenţia de a obţine titlul de proprietate prevăzut de art. 565 din C. civ.

De altfel, nu s-a motivat de ce la prima înscriere nu a fost prezentată în original sau copie legalizată o autorizaţie de construire a A., ci o copie xerox a C..

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a susţinut în esenţă că instanţa a nesocotit prevederile art. 44 din Constituţie şi art. 5 din C. civ., raportat la art. 1 al Primului Protocol Adiţional la Convenţia CEDO, ratificat prin Legea nr. 10/1994.

De asemenea, au fost nesocotite prevederile art. 915 C. proc. civ., referitoare la răspunderea pentru ţinerea defectuoasă a Cărţii Funciare, fiind de competenţa justiţiei stabilirea şi sancţionarea, iar fraudele să fie desfiinţate în cazul încălcării legii.

Totodată, a fost încălcat flagrant art. 47 din Legea nr. 7/1996, prin care se stabileşte că cererea de înscriere va fi însoţită de înscrisul original sau copia legalizată a actului sau faptului juridic.

Or, în cauză, deşi a fost utilizată o copie xerox simplă a autorizaţiei de construire pentru prima înscriere a construcţiei, aflată pe numele C. şi nu A., instanţa nu a motivat această încălcare a legii.

O altă critică se referă la încălcarea art. 31 din Legea nr. 7/1996, întrucât instanţa, prin admiterea ca valabilă şi legală a copiei xerox a C., a considerat că echipa formată din A., cadastrist şi registrator au acţionat cu bună-credinţă. Prevederile Legii nr. 109/1996 şi cele ale Legii nr. 1/2005 trebuiau aplicate de instanţă.

De asemenea, au fost încălcate prevederile art. 969 C. civ. de la 1864, ca urmare a ignorării Protocolului din 18 mai 1992.

În final, s-a mai arătat că au fost nesocotite prevederile art. 5 alin. (2), art. 6 lit. a), art. 8 pct. 6 din Regulamentul Ordinului nr. 634/2006.

S-a mai susţinut că, decizia nr. 72/2007 pronunţată de Înalta Curte de Csaţie şi Justiţie se referă la procesele care au ca obiect plângeri şi nu la acţiuni având ca obiect eradicarea actelor frauduloase.

Pentru primul capăt de cerere, OCPI are calitate procesuală pasivă, iar pentru cel de al doilea petit, vizând radierea, OCPI nu are calitate procesuală, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 27/2007.

Pentru toate aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi casarea ambelor hotărâri de fond şi apel, şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

7. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 483 alin. (2), coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că decizia instanţei de apel este definitivă.

Totodată, a fost invocată şi excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs reglementate de art. 488 din acelaşi cod.

8. Intimata-pârâtă A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, fără o minimă argumentare în acest sens.

Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia, în combaterea căruia s-au susţinut următoarele:

Instanţa de fond în mod corect a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, cu aplicarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 36 C. proc. civ.

Instanţa de fond s-a pronunţat în limitele cererilor deduse judecăţii, conform art. 397 alin. (1) C. proc. civ., reţinând în mod corect inadmisibilitatea primului capăt de cerere, ca urmare a faptului că documentaţia cadastrală este un act tehnic şi nu juridic şi că nu există un temei legal pentru acţiunea în anulare a unui act tehnic.

Privitor la criticile subsumate celui de al doilea motiv de recurs s-a invocat nulitatea parţială, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recurenta-reclamantă nu a făcut o încadrare a criticilor în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs s-a arătat că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 7/1996, Ordinului nr. 634/2006, neexistând temei legal pentru acţiunea vizând nulitatea unui act tehnic.

9. Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, deoarece criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt întemeiate.

Referitor la criticile invocate prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a susţinut că recurenta face confuzie între documentaţiile cadastrale şi un veritabil titlu de proprietate, confuzie care a condus la declanşarea prezentului litigiu, iar susţinerile recurentei-reclamante sunt lipsite de relevanţă juridică.

10. Prin răspunsurile la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea argumentelor prezentate în cadrul întâmpinărilor.

11. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 mai 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, punându-se în vedere părţilor că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimatul-pârât A. de Grad I a formulat şi depus la dosar punct de vedere la raport.

Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la 19 noiembrie 2019.

12. Înalta Curte a luat în examinare excepţia netimbrării recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., constituită în complet de filtru, şi a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia de primire a recursului declarat de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina acesteia, în baza art. 24 alin. (1) şi (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum în de 200 de RON.

În aceste condiţii, prin adresa comunicată recurentei-reclamante la 7 noiembrie 2018, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, potrivit art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, i s-a pus în vedere complinirea lipsei cererii de recurs anterior menţionate, obligaţie căreia aceasta nu s-a conformat.

Având în vedere că până la termenul din 19 noiembrie 2019 recurenta-reclamantă nu a achitat taxa judiciară de timbru, recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce succed:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, se constată că recursul declarat de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei stabilite în sarcina sa, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, potrivit menţiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 7 noiembrie 2018, obligaţie căreia nu s-a conformat nici pentru termenul din 19 noiembrie 2019.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, astfel încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa împotriva deciziei civile nr. 88 C din 14 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2019.