Invalidity of cassation appeal for failure to specify statutory grounds of illegality in labor compensation dispute

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 14 iulie 2017 sub dosarul nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a grupei a II-a de muncă şi eliberarea unei adeverinţe de grupă de muncă în acest sens, precum şi înscrierea în carnetul de muncă a perioadei lucrate la unitatea C. S.A. Timişoara.

În drept, au fost invocate prevederile Ordinului nr. 50/1990, Anexa II şi Ordinul nr. 125/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 1347/PI din 12 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 952 din 18 septembrie 2018, a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1347/PI din 12 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., fără a indica temeiul de drept şi motivele de recurs, solicitând în cadrul cererii de recurs suspendarea judecării cauzei pe o perioadă de două luni pentru imposibilitate de prezentare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 iunie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, punându-se în vedere părţilor că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat şi nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la 19 noiembrie 2019.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, constată şi reţine că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Din analiza cererii de recurs se poate constata că nu se indică expres niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, se reţine că recurentul-reclamant, fără a fi ţinut de ordinea în care au fost reglementate motivele de casare în art. 488 C. proc. civ., era obligat să îşi configureze criticile de nelegalitate faţă de soluţia de perimare pronunţată în apel în raport cu aceste motive.

Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că o simpla relatare a pretenţiilor formulate de reclamanta, a principalelor etape ale procesului, a situaţiei de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părţi, nu poate fi suficientă pentru a constitui o motivare a recursului, deoarece aceasta cale de atac nu vizează situaţia de fapt şi nu are caracter devolutiv.

În susţinerea prezentei căi de atac exercitate, recurentul a solicitat instanţei de recurs să dispună suspendarea judecării cauzei pe o perioadă de două luni pentru imposibilitate de prezentare, însă fără a formula critici de nelegalitate cu privire la sancţiunea procedurală reţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 952 din 18 septembrie 2018, prin care s-a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A..

Or, simpla exercitare a căii de atac a recursului, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. l-8 C. proc. civ. nu este suficientă pentru a analiza din perspectiva nelegalităţii decizia recurată, lipsa acestora fiind sancţionată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea cererii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de considerentele precedente, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod, va anula recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 952 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2019.