Real estate revocation action: Annullance of cassation appeal for failure to pay judicial stamp duty despite compliance notice

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 13 august 2015, sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- în principal, în temeiul art. 1562 C. civ., se solicită să se dispună revocarea contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în Sinaia, str. x încheiat la data de 3 iulie 2013 între B. şi C. pentru pretinsa sumă de 48.600 Euro şi identificat în cadrul Declaraţiei de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depăşeşte 3000 Euro fiecare şi bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziţia nr. 10;

- în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 1665 C. civ., având în vedere că preţul nu a fost stabilit cu intenţia de a fi plătit, se solicită să se dispună anularea contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în Sinaia, str. x, Iotul nr. 27 încheiat la data de 3 iulie 2013 între B. şi C. pentru pretinsa sumă de 48.600 Euro şi identificat în cadrul declaraţiei de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depăşeşte 3.000 Euro fiecare şi bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziţia nr. 10;

- în al doilea subsidiar, având în vedere scopul ilicit urmărit (ascunderea bunurilor faţă de creditorul urmăritor), în temeiul art. 1238 C. civ. se solicită să se dispună constarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în Sinaia, str. x, lotul nr. x încheiat la 3 iulie 2013 între B. şi C. pentru pretinsa sumă de 48.600 Euro şi identificat în cadrul declaraţiei de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depăşeşte 3.000 Euro fiecare şi bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziţia nr. 10.

Prin sentinţa civilă nr. 1411 din 24 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a admis cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a dispus revocarea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/03.07.2013 la B.N.P. D. privind imobilul situat în Sinaia, str. x, lot. 27, judeţul Prahova, format din teren şi locuinţă, identificat cu număr cadastral x şi a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 12.780 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 577 din 20 martie 2018, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 1411 din 24 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Totodată, şi, totodată, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 18 mai 2016 şi sentinţei civile nr. 1411 din 24 aprilie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs C., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecând, admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, ca prescrisă, iar, în subsidiar, respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

La 23 ianuarie 2019, intimata-reclamantă A. a depus la dosar, în original, tranzacţia încheiată între A. şi C., autentificată prin încheierea nr. 1677 din 23 octombrie 2018 de notar public E., din cuprinsul căreia (art. 19, fila x) rezultă că C. a renunţat la dreptul de a formula calea de atac a recursului în dosarul nr. x/2015, achiesând expres la decizia civilă nr. 577 din 20 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 mai 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, punându-se în vedere părţilor că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

În cauză, părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la 19 noiembrie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia netimbrării recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., constituită în complet de filtru, şi a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia de primire a recursului declarat de C. s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina acestuia, în baza art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.390 RON, calculată la valoarea pretenţiilor contestate.

În aceste condiţii, prin adresa comunicată recurentului la 30 mai 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, potrivit art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, i s-a pus în vedere complinirea lipsei cererii de recurs anterior menţionate, obligaţie căreia acesta nu s-a conformat.

Având în vedere că până la termenul din 19 noiembrie 2019 recurentul C. nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în cuantum de 5.390 RON, recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce succed:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, se constată că recursul declarat de recurentul C. nu a fost timbrat anticipat şi că aceasta nu s-a conformat obligaţiei stabilite în sarcina sa, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.390 RON, potrivit menţiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la 30 mai 2019, obligaţie căreia nu s-a conformat nici pentru termenul din 19 noiembrie 2019.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, astfel încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei civile nr. 577 din 20 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2019.