Payment order jurisdiction: Enforceability of contractual forum selection clause after defendant's failure to timely raise relative incompetence exception

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2019 la 22 martie 2019, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. B. S.R.L. solicitând, pe calea ordonanţei de plată, obligarea debitoarei la plata sumei de 5.117 RON, reprezentând debit conform facturilor, la plata dobânzii legale şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1014-1025 C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2581 din 6 mai 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, potrivit condiţiilor generale contractuale acceptate între părţi, s-a stabilit competenţa instanţelor din Timişoara pentru soluţionarea oricărui litigiu decurgând din sau în legătură cu comanda, fiind incidente dispoziţiile art. 126, art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) C. proc. civ., iar cauza trimisă spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Timişoara.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 28 august 2019 sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 11286 din 24 septembrie 2019, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că alegerea competenţei teritoriale în baza unei clauze atributive de competenţă, prevăzută de art. 126 C. proc. civ., este una de ordine privată şi care poate fi invocată exclusiv de către pârât, prin modalităţile şi termenele prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu şi de către instanţă din oficiu.

Totodată, neinvocarea în termen a necompetenţei de către pârât duce la decăderea din dreptul contestării sale, astfel încât competenţa aleasă de către reclamant devine una definitivă, motiv pentru care în cauză competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 3 octombrie 2019 sub nr. x/2019.

5. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii constă în cererea privind ordonanţa de plată, procedură specială reglementată de C. proc. civ., la art. 1013 - 1025.

Dispoziţiile art. 1015 C. proc. civ. stabilesc competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă de plată în considerarea instanţei care ar fi avut căderea de a soluţiona fondul cauzei în primă instanţă. Potrivit art. 126 C. proc. civ., acordul părţilor poate interveni pentru a se determina competenţa teritorială a unei instanţe. În cazul în care competenţa a fost aleasă în favoarea pârâtului, acesta poate renunţa la beneficiul său, după cum dacă alegerea a fost făcută în interesul reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova acţiunea la instanţa aleasă prin convenţie sau la orice altă instanţă competentă potrivit legii.

Necompetenţa teritorială de ordine publică putea fi invocată atât de părţi, indiferent de poziţia procesuală, cât şi de instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în timp ce necompetenţa de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, dacă debitorul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale relative în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa era obligată să procedeze la judecarea cauzei.

De altfel, prima instanţă sesizată, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi-a declarat competenţa de soluţionare a cauzei prin încheierea din 19 aprilie 2019, fiind incidente dispoziţiile art. 132 alin. (2) din C. proc. civ. privind trecerea la judecarea cauzei.

În consecinţă, invocarea şi soluţionarea ulterioară la 6 mai 2019 a excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată din oficiu, fără a se pune în dezbaterea părţilor, după rămânerea în pronunţare, cum s-a realizat în prezenta cauză de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Prin alegerea exprimată de creditoare la momentul promovării acţiunii, coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către debitor, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2019.