Exclusivity of execution court jurisdiction in resolving challenges to forced execution despite mixed procedural claims

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 10 decembrie 2018, sub dosarul nr. x/2018, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva:

- executării silite începute de BEJ B., în dosarul nr. x/2018, pentru recuperarea unor sume de bani datorate în baza sentinţei civile nr. 2705 din 11 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4081 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, sentinţă al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 10 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 133 din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova;

- adreselor de înfiinţare a popririi din 20 noiembrie 2018, emise în dosarul de executare nr. 2769/2018;

- tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 2769/2018;

- încheierii din 19 septembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, privind încuviinţarea executării silite.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, în temeiul art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 şi următoarele din C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 3315 din 8 mai 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că a fost învestită atât cu o contestaţie la titlu cât şi o contestaţie la executare propriu-zisă.

Privitor la contestaţia la executare propriu-zisă s-a reţinut că determinarea instanţei competente se face prin aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În ceea ce priveşte contestaţia la titlu instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (3) teza I, coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub dosarul nr. x/2019.

4. Prin sentinţa nr. 482/2019 din 24 iunie 2019, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a disjuns capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare, fiind format ulterior dosarul nr. x/2019.

Totodată, a fost respinsă contestaţia la titlu formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

5. Prin sentinţa civilă nr. 518/2019 din 2 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, fiind înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3), coroborat cu art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data formulării cererii de executare silită, respectiv 10 septembrie 2018, şi că Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, instanţă în circumscripţia căreia debitorul îşi are sediul şi care a încuviinţat executarea silită prin încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Pentru aceste motive, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 3 octombrie 2019 sub nr. x/2019.

7. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestaţia la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2769/2018, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., încuviinţarea executării silite fiind dispusă prin încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Chiar dacă acţiunea introductivă a conţinut şi un capăt de cerere calificat şi soluţionat ca atare drept contestaţie la titlu, dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc declinarea corespunzătoare a competenţei reglementată distinct în ce priveşte contestaţia la executare.

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare la art. 714 coroborat cu art. 651 C. proc. civ., norme legale prin care se prevede că acţiunea se introduce la instanţa de executare, instanţa fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite. De asemenea, trebuie aplicat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2019.