High Court declinatory ruling on CHF loan appeal: jurisdiction lies with Court of Appeal, not High Court.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 6 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa civilă ce se va pronunţa să dispună:

- constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la art. 4 şi art. 13.5 şi a nulităţii absolute parţiale a clauzei de la art. 8 "în valuta în care a fost acordat împrumutul" din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 10 aprilie 2008, ca fiind abuzive;

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare în cuantum de 1.4928,20 CHF, cu dobânzi legale aferente debitului datorat şi,

- ca urmare a constatării caracterului abuziv a menţiunii de la art. 8 inserate în contractul de credit şi eliminării acesteia, să se dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF-LEU la valoarea de la momentul semnării contractului, urmând ca ratele să fie în continuare achitate în RON;

- obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor de bani reprezentând diferenţa de curs valutar percepută lunar în plus, ca urmare a aplicării menţiunii de la clauza 8 şi a creşterii cursului francului, de la data semnării contractului şi până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 50/2010 şi Directiva Consiliului 93/13/CEE.

2. Prin sentinţa civilă nr. 7876/2017 din 2 noiembrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 10 aprilie 2008 la art. 4 şi art. 13.5, privind comisionul de acordare şi competenţa de soluţionarea litigiilor.

Totodată, a fost constatată nulitatea absolută a acestor clauze.

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de acordare şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 16 decembrie 2016, până la data plăţii efective.

A fost respinsă în rest cererea.

A fost respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate ca nedovedit.

S-a luat act că pârâta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 503 din 5 noiembrie 2018, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva sentinţei enunţate.

Totodată, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. şi modificată sentinţa apelată, în sensul că s-a admis cererea de chemare în judecată şi cu privire la capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8.1 şi 8.4 din contract.

S-a dispus stabilizarea cursului CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la acest curs.

S-a dispus restituirea sumelor plătite în plus faţă de cursul valutar de la data semnării contractului, cu dobânda legală.

A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 1 martie 2019.

7. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 503 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva decizie nr. 503 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 503 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2019.