Exclusion of High Court jurisdiction over appeals in credit contract claims below RON 200,000 due to procedural competence rules

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16.03.2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 8.1, 8.3 şi 9.1 lit. a) din Contractul de credit nr. x/11.09.2007 şi la art. 8.1 şi 9.2 din Actul adiţional nr. x la contract; de asemenea, a solicitat să se dispună eliminarea din contract a clauzelor abuzive şi restituirea sumelor încasate în baza acestora, la care se adaugă dobânda legală, calculată până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 16217/30.09.2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiate capetele de cerere vizând constatarea caracterului abuziv şi nulităţii absolute a clauzelor inserate la art. 8.1, 8.3 şi 9.1 lit. a) din Contractul de credit nr. x/11.09.2007 şi restituirea sumelor încasate în baza acestora şi ca inadmisibile capetele de cerere cu privire la constatarea caracterului abuziv şi nulităţii absolute a clauzelor inserate la art. 8.1 şi 9.2 din Actul adiţional nr. x la contract; a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 3959A/31.10.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi, rejudecând cauza pe fond, a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 8.1 din contractul de credit, în privinţa sintagmei "în conformitate cu politica băncii", la art. 9.1 din contract, privind comisionul de acordare şi la art. 9.2 din Actul adiţional nr. x la contract, în integralitate; a dispus restituirea sumei percepute cu titlu de comision de acordare, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii până la plata efectivă şi a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei din apel, A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Bucureşti şi înaintat spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care, prin Decizia civilă nr. 453R/09.11.2018, şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data iniţierii procesului (incidente în speţă din perspectiva art. 24 şi 27 C. proc. civ.), "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, în art. XVIII alin. (2), care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la 31.10.2017, ulterior publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin Decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 3959A/31.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - NN