Mandatory suspension of civil proceedings for unjustified party absence under Article 242 of the 1865 Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 28 iulie 2008, sub nr. x/2008, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a contravalorii celor 618 părţi sociale deţinute de asociatul decedat, C., în capitalul social al pârâtei;

- instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile şi mobile din patrimoniul pârâtei, până la realizarea integrală a creanţei şi înscrierea sechestrului în cartea funciară a imobilelor asupra cărora se va institui această măsură.

În drept, au fost invocate prevederile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 591 şi urm. C. proc. civ., art. 21 pct. c lit. c) din Legea nr. 7/1996.

Prin sentinţa nr. 809/2019 din 5 iunie 2019, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a respins ca rămasă ca fără obiect acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub dosarul nr. x/2008.

Prin încheierea din 9 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2008, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea şi casarea încheierii atacate.

În motivarea recursului, s-a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o încheiere cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind dezvoltate următoarele argumente:

Demersul judiciar al reclamantei a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2008, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 809 din 5 iunie 2019 şi în cadrul căreia s-a consemnat declaraţia reclamantei cu privire la renunţarea exercitării căii de atac a apelului împotriva hotărârii.

Totodată, pe rolul aceleiaşi instanţe a fost înregistrată, sub dosarul nr. x/2008, cererea formulată de A. privind restituirea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 6.186,52 RON, care a fost soluţionată prin sentinţa nr. 931 din 28 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi împotriva căreia reclamanta a declarat apel la 24 iulie 2019.

La 14 august 2019, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost înregistrate două dosare, respectiv nr. 2339/90/2008*, deşi nu exista o cerere de apel motivată în fapt şi în drept împotriva sentinţei civile nr. 809 din 5 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, şi nr. 2339/90/2008/a1, având ca obiect apelul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 931 din 28 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, cu privire la soluţia de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

În acest context al înregistrării a două cauze pe rolul Curţii de Apel Piteşti, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a parcurs procedura de regularizare reglementată de art. 200-201 C. proc. civ. şi că a efectuat citarea părţilor litigante chiar în ziua înregistrării celor două dosare - 14 august 2019, cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea încheierii din 9 septembrie 2019.

Astfel, în lipsa parcurgerii procedurii de regularizare, s-a ajuns la dispoziţii potrivnice, iar recurentei i s-au produs grave prejudicii faţă de măsura suspendării judecării dosarului nr. x/2008, ce are ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru.

În continuare, recurenta a mai susţinut că instanţa a omis să constate că apelul declarat de A. vizează sentinţa civilă nr. 931 din 28 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, pronunţată în dosarul nr. x/2008, şi nicidecum sentinţa civilă nr. 809 din 5 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2008, cum din eroare s-a menţionat în cuprinsul încheierii recurate.

În cauză, se susţine că instanţa de apel ar fi dispus în mod greşit suspendarea judecării apelului promovat în cadrul dosarului nr. x/2008, ca urmare a constatării lipsei părţilor într-un dosar - nr. x/2008, în care nu există cerere de apel.

În ceea ce priveşte cererea de apel, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub dosarul nr. x/2008, formulată împotriva sentinţei civile nr. 931 din 28 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, recurenta a susţinut că a fost promovată cu respectarea cerinţelor de la art. 194 C. proc. civ., că cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi că a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor, dată fiind starea de sănătate a recurentei care nu i permitea deplasarea la instanţă.

Totodată, recurenta a mai dezvoltat aprecieri proprii cu privire la modalitatea de înregistrare a celor două cauze şi măsurii dispuse de către instanţă.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu titlu prealabil, se reţine că recurenta deşi a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, aceste norme procedurale nu sunt incidente, faţă de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 28 iulie 2008, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, recursul urmând a fi analizat din perspectiva C. proc. civ. de la 1865, motivul de casare invocat de recurentă având corespondenţă în art. 304 pct. 5 din acest act normativ.

De altfel, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Totodată, având în vedere inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2000, criticile recurentei referitoare la lipsa parcurgerii procedurii de regularizare a cererii instituită de art. 200 din acelaşi Cod nu pot fi reţinute, având în vedere că această etapă premergătoare se aplică doar litigiilor începute după intrarea în vigoare a noului Cod.

Recurenta a depus cerere de apel înregistrată la Tribunalul Vâlcea în data de 25 iulie 2019, cu menţiunea că priveşte sentinţa nr. 809 din 5 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

La termenul din 9 septembrie 2019, recurenta a fost citată de instanţa de apel în dosarul nr. x/2008, citaţia fiind semnată de primire de către destinatară.

Susţinerile recurentei privind erorile de înregistrare legate de obiectul căii de atac a apelului care ar privi sentinţa nr. 931/2019 şi nu sentinţa nr. 809/2019, în legătură cu care prin procesul-verbal din 25 iunie 2019 s-a consemnat declaraţia de renunţare, au format obiectul analizei instanţei de apel, prin încheierea din data de 21 octombrie 2019, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din data de 9 septembrie 2019 şi excedează limitelor învestirii, întrucât încheierea din 21 octombrie 2019 nu formează obiectul recursului în cauză.

Obiectul căii de atac vizează măsura suspendării judecării pricinii dispusă de către instanţa de apel, din perspectiva art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Din analiza înscrisurilor de la dosar rezultă că niciuna dintre părţile litigante nu a solicitat judecarea pricinii în lipsă, iar la strigarea cauzei la termenul din 9 septembrie 2019 niciuna dintre părţi nu s-a prezentat, context în care se constată că instanţa de apel în mod corect a dat eficienţă dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând luarea măsurii suspendării judecării cauzei.

Prin edictarea acestor dispoziţii, respectiv art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit împrejurarea că în lipsa exprimării neechivoce a intenţiei de soluţionare a cauzei şi în lipsa părţilor litigante, părţile se prezumă că s-au desistat, iar suspendarea soluţionării judecării cauzei nu apare ca o posibilă opţiune, ci ca o obligaţie legală, fiind instituită printr-o normă imperativă.

Raţiunea normei enunţate rezidă în respectarea principiilor disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţilor, care guvernează procesul civil şi care împiedică instanţa de judecată să procedeze la judecata cauzei în absenţa părţilor, în condiţiile în care niciuna nu a cerut soluţionarea în lipsă.

Prin urmare, cum în cauză părţile nu s-au prezentat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă, instanţa de apel în mod corect a dispus suspendarea judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 9 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2019.