Nullity of cassation appeal for failure to develop specific grounds of unlawiness under Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 20.04.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B., în temeiul art. 2019 C. civ., la restituirea sumei de 1.225.046 RON, sumă cu care pârâtul "a rămas dator" ca urmare a încetării mandatului acordat prin Procura specială autentificată sub nr. x/19.01.2016 la S.N.P. Morariu şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de mai sus, începând cu data promovării acţiunii şi până la data restituirii efective şi integrale, conform art. 2.020 C. civ. şi în caz de opunere, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 533/16.07.2018, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B.; s-a dispus obligarea pârâtului B. la restituirea către reclamanta S.C. A. S.R.L. suma de 1.225.046 RON.

Împotriva sentinţei civile nr. 533/16.07.2018, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, a declarat apel pârâtul B., prin care a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantei S.C. A. S.R.L. doar pentru suma de 288.044 RON.

Prin decizia nr. 774/A din 21 noiembrie 2018 Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-pârât B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 533/16.07.2018 pronunţată de Tribunalul Arad; a obligat apelantul să-i achite intimatei suma de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În detalierea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. se susţine că reclamanta fără o justificare reală a confirmat contractele autentice încheiate de pârât pentru achiziţia de terenuri agricole după revocarea mandatului şi a refuzat ratificarea pentru promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate în aceleaşi condiţii.

Mandatul 229/2017 dat pârâtului a fost revocat de către reclamantă la 31.03.2017 şi comunicat la 05.04.2017, iar reclamanta prin neatacare în justiţie confirmă tacit contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâtul, deşi mandatul era revocat.

Reclamanta refuză să confirme promisiunile de vânzare-cumpărare, deşi potrivit antecontractului acestea au intrat în propriul său patrimoniu.

Se mai arată că prin procura specială era împuternicit să încheie şi contracte de vânzare-cumpărare, însă pentru încheierea acestora era necesar să fie parcurse proceduri prealabile, cum ar fi exercitarea dreptului de preemţiune.

Recurentul susţine că în dosarul Tribunalului Arad nr. 831/108/2018, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul pârâtului şi a redus valoarea sechestrului la suma de 288.044 RON, reţinând valabilitatea lor cu privire la sumele plăţtite cu titlu de preţ promitenţilor vânzători. Curtea a constatat că nu se poate stabili cu certitudine întinderea creanţei pretins datorate, iar exigibilitatea sumei nu rezultă dintr-un înscris pretins doveditor.

Se mai reproşează că în mod greşit instanţa de apel a considerat că ratificarea actelor economice ale pârâtului nu s-a făcut neechivoc de către reclamantă.

Reclamanta, în mod tacit a ratificat promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate până la 07.04.2017, însă după revocarea procurii speciale a pierdut termenul de 6 luni de prescripţie pentru efectuarea operaţiunilor economice.

Se mai reproduc dispoziţiile art. 1311 C. civ., în susţinerea faptului că reclamanta a ratificat în mod echivoc promisiunile de vânzare-cumpărare.

În concluzie, se apreciază că în speţa de faţă pârâtul a efectuat o gestiune de afaceri în favoarea reclamantei şi în folosul ei şi se cere restituirea împrumutului, deşi promisiunile de vânzare-cumpărare nu au fost anulate.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în rejudecare admiterea acţiunii în parte până la concurenţa sumei de 288.044 RON.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 14 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În speţă, recurentul-pârât, nu formulează veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât în susţinerea cererii de recurs.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-pârât a prezentat istoricul cauzei şi a exprimat nemulţumirea sa faţă de soluţia pronunţată în cauză. De asemenea a redat conţinutul dispoziţiei de drept material incidentă în cauză, respectiv art. 1311 C. civ.

Or, aceste argumente vizează aspecte de netemeinicie şi nu pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurent.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta-pârâtă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurentul-pârât nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea recursului formulat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2019.