Late appeal annulled as time-barred; service contract award of 316,249 RON stands final.

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 06.04.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL, a chemat în judecată pe pârâta C. S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 316.249 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1166 si urm C. civ., art. 64 lit. e) din Legea 85/2014 si contractul cadru de prestări servicii nr. 3880.

Prin sentinţa civilă nr. 4311/15.11.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. ca neîntemeiată şi s-a luat act că pârâta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul obligării pârâtei C. S.A. la plata sumei de 316.249 RON.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 2260 din 08 noiembrie 2018 a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva sentinţei civile nr. 4311/15.11.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. S.A..; a schimbat în parte sentinţa apelată; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; a obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamantei A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL suma de 316.249 RON; a menţinut în rest sentinţa atacată.

Împotriva deciziei nr. 2260 din 08 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă pârâtă C. S.A. a declarat recurs.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă consideră că decizia atacată este nelegală pentru următoarele argumente:

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă critică decizia instanţei de apel sub aspectul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în raport de reţinerile instanţei de apel privitoare la desfiinţarea hotărârii primei instanţe.

În deplină contradicţie cu concluzia la care a ajuns instanţa de apel, aceea că demersul de denunţare unilaterală a contractului produce efecte doar pentru viitor, lăsând neatinse pretenţiile executate până la data denunţării, în restul considerentelor se procedează la o analiză şi o motivare complet nelegale, reflectate în soluţia instanţei de apel.

Se susţine că instanţa de apel şi-a depăşit mandatul şi reţine că deşi efectul denunţării unilaterale a contractului de către lichidatorul judiciar nu are efecte retroactive, instanţa s-a pronunţat totodată cu privire la efectele din trecut.

O altă contradicţie este reprezentată de confirmarea executării unei obligaţii esenţiale dublată de plata preţului, fapte care denotă executarea contractului de prestări servicii, iar pe de altă parte se invocă neîntocmirea unui proces-verbal în alt contract, pentru a fi făcuţi răspunzători de neexecutarea unei obligaţii inexistentă.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a procedat la încălcarea şi la greşita aplicare a normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile C. civ., cuprinse în decizia atacată, art. 1350, art. 1538, art. 1548 C. civ. şi totodată a ignorat dispoziţiile legale incidente în cauză în materia regulilor de interpretare a contractelor şi efectelor acestora.

Sub un prim aspect recurenta-pârâtă arată că instanţa de apel a interpretat greşit clauzele art. 1.4, art. 1.5, art. 1.10, art. 1.16, art. 1.17, art. 1.12, art. 4.1, art. 6.1.2, art. 7.1, art. 7.3, art. 7.4, art. 10.1.

În acest sens, reţinerea instanţei de apel în sensul că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale este eronată, întrucât reclamanta a înţeles să investească instanţa de judecată cu o acţiune întemeiată pe denunţarea unilaterală.

Dintr-un alt punct de vedere obiectul contractului nu include produse hardware, predarea şi achitarea contravalorii acestor produse reprezintă executarea unui contract de vânzare-cumpărare. Reclamanta nu a înteles să conteste validitatea înscrisurilor care atestă livrarea produselor de D..

Se mai reproşează instanţei de apel că nu a reţinut faptul că în etapa premergătoare elaborării şi validării Specificaţiei de implementare, reclamanta a asigurat suportul necesar în mod defectuos, cu mari întârzieri, fapt care a generat decalarea tuturor termenelor contractuale şi implicit întârzierea ajungerii în etapa confirmării/validării Specificaţiei din culpa A..

O altă greşită aplicare a clauzelor contractului o reprezintă concluziile instanţei de apel cu privire la depăşirea termenului iniţial prevăzut în Graficul de Execuţie şi culpabilizarea societăţii pentru transmiterea la data de 24 martie 2015 a ceea ce a devenit varianta finală a Specificaţiei de implementare.

Nici corespondenţa ulterioară validării Specificaţiei nu poate antrena răspunderea contractuală a pârâtei, ci chiar răspunderea reclamantei, în condiţiile art. 6.1.2 din Contract, termenele contractuale fiind automat prelungite din culpa reclamantei.

Se mai reproşează că privitor la culpa A. decurgând din nerespectarea obligaţiilor asumate prin art. 6 din Contract, instanţa de apel a analizat în mod trunchiat înscrisurile şi corepondenţa şi a conchis că şi-ar fi dat acordul în vederea executării contractului.

Întreaga motivare a instanţei reprezintă o înşiruire de omisiuni şi interpretări în raport de considerente eronate, în condiţiile în care întreaga implementare a fost întârziată de lipsa de susţinere a A., prin efectul art. 7 din Contract s-au decalat toate termenele din graficul de execuţie.

Faţă de situaţia de fapt pe care o prezintă, recurenta-pârâtă apreciază că instanţa de apel a analizat speţa prin raportare la o situaţie străină de cea a speţei şi la o falsă bună-credinţă a părţii aflate în mod real în culpă contractuală.

În concluzie, recurenta-pârâtă susţine că în condiţiile aplicării corecte a dispoziţiilor art. 1351-1352 C. civ., ar fi condus la existenţa unei stări de fapt exoneratoare de răspundere şi nicidecum la existenţa unei fapte ilicite în sarcina pârâtei.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

Părţile nu prezentat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând recursul în raport de excepţia de tardivitate, a cărei analiză este prioritară în respectarea principiului ce reglementează ordinea de soluţionare a excepţiilor, consacrat de art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Potrivit art. 485 C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…".

Prevederile art. 185 C. proc. civ. stabilesc: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speţă decizia civilă nr. 2260 din 08 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, care a fost atacată cu recurs a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 17.02.2019, conform dovezii de înmânare aflată la dosar apel, iar recursul a fost depus la data de 28.03.2019, (data înregistrării fiind imprimată pe cererea de recurs).

Comunicarea deciziei pronunţată de către instanţa de apel s-a realizat la sediul social al pârâtei, respectiv jud. Ilfov.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 185 teza a II-a C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2260 din 08 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2260 din 08 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2019.