Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific illegality grounds regarding moral damages in vehicle accident insurance claims.

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, la data de 20 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanţii A., în nume personal dar şi reprezentat de tutori: B. şi C. şi D., în nume personal dar şi reprezentat de tutori: B. şi C., în contradictoriu cu pârâta E. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri cuvenite reclamanţilor pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei acestora, numita F., dupa cum urmează:

• 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru A. în calitate de fiu după defuncta F.;

• 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru D. în calitate de fiică după defuncta F.;

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere, solicitând ca plata penalităţilor să se facă începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată până la plata efectivă a despăgubirilor, conform cu art. 37 si 38 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 614/26.04.2018, Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/2017, a admis în parte acţiunea reclamanţilor A. şi D., asistaţi de B. şi C., în calitate de tutori, în contradictoriu cu pârâta E. S.A. şi, în consecinţă, a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant suma de 50.000 RON daune morale.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii A. şi D., prin reprezentanţi legali B. şi C., prin care au solicitat admiterea apelului în sensul obligării asigurătorului de răspundere civilă, la plata sumelor solicitate şi a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 375/A din 10 octombrie 2018 Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de apelanţii A. şi D., prin reprezentanţi legali, împotriva sentinţei civile nr. 614/26.04.2018 pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2017; a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâta E. S.A. la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului A. şi la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantei D.; a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale în primă instanţă; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. E. S.A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În detalierea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. se susţine că decizia atacată nu este motivată în raport de norma specială ASF 23/2014 în ceea ce priveşte cuantificarea prejudiciului moral, în contradicţie cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, soluţia pronunţată este greşită având în vedere că norma specială se aplică cu prioritate, faţă de C. civ., chiar în situaţia în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească.

Reţinerea temeiului legal incident respectiv art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF 23/2014 era obligatorie în condiţiile în care singurul temei legal care face trimitere la modalitatea de stabilire a prejudiciului moral, respectiv trimiterea la jurisprudenţa în materie, de care instanţa este ţinută şi nu are doar rol orientativ, ci reprezintă izvor de drept.

Recurenta mai face trimitere la dispoziţiile art. 425 C. proc. pen. şi art. 6 CEDO care impun judecătorului să îşi motiveze temeinic hotărârea.

În ceea ce priveşte critica de nelegalitate întemeiată pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se susţine încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material regelementate de art. 50 alin. (2) din Norma ASF 23/2014, care stabilesc că daunele morale se stabilesc în conformitate cu jurisprudenţa şi legislaţia din România, jurispudenţa neavând doar un rol orientativ.

Recurenta apreciază că practica judiciară nu are doar rol orientativ, ci în conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Norma ASF 23/2014 reprezintă izvor de drept în speţele de acest gen.

Instanţa de apel s-a mărginit să prezinte considerentele de fapt care au dus la admiterea daunelor morale solicitate de reclamanţi, fără a justifica în vreun fel la care practică s-a raportat.

Daunele morale acordate de instanţa de apel exced celor recomandate prin Ghidul de soluţionare a daunelor morale elaborat de FPVS.

Sub un ultim aspect se reproşează instanţei de apel că nu a ţinut seama de prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) din Norma ASF 23/2014 care prevede expres faptul că nu se acordă despăgubiri celui vinovat de producerea evenimentului rutier.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 497 C. proc. civ. prin raportare la lipsa motivării de drept a hotărârii, precum şi prin încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de apel.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 14 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă s-a rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la admiterea în parte a acţiunii, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia atacată susţinând că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, cu trimitere la prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, pusă în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 23/2014.

Din acest punct de vedere se arată că daunele morale au fost acordate peste nivelul mediei stabilită la nivel de jurisprudenţă, despăgubirea acordată fiind disproporţionată.

Apreciază că dispoziţiile pretins a fi încălcate stabilesc în mod clar criteriile de evaluare a despăgubirii.

În consecinţă, se constată că principala critică a recurentei-pârâte vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de fond, critică care nu poate fi examinată prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situaţii de fapt, trimiterile la doctrina şi jurisprudenţa în materie, fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta-pârâtă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurenta-pârâtă nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 375/A din 10 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 375/A din 10 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi D. prin tutori B. şi C. şi A. prin tutori B. şi C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2019.