Competence conflict between specialized and general civil sections over jurisdiction for litigation with a professional in insolvency

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 21 februarie 2017, reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A. prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 933,76 RON, reprezentând contravaloare servicii de salubrizare pentru perioada decembrie 2010- octombrie 2011, precum şi a sumei de 420,11 RON, reprezentând penalităţi de întârziere pentru perioada septembrie 2010- februarie 2012.

Prin sentinţa civilă nr. 2561 din 23 mai 2017, Judecătoria Giurgiu a respins acţiunea reclamantei Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A., reţinând incidenţa prescripţiei.

Prin decizia civilă nr. 273 din 7 martie 2018, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2561 din 23 mai 2017 a Judecătoriei Giurgiu, a anulat în parte sentinţa apelată, doar în ceea ce priveşte factura emisă pentru luna octombrie 2011 şi, evocând fondul, a admis în parte acţiunea, obligând pârâta la plata contravalorii serviciilor facturate în perioada respectivă, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A..

Recursul a fost înregistrat iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 405 din 6 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 3862 din 8 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea nr. 28R din 4 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei şi a dispus scoaterea cauzei privind recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A. în reorganizare, prin B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 273 din 7 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., de pe rolul secţiei a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterea dosarului în vederea repartizării unei secţii civile a Curţii de Apel Bucureşti, care soluţionează litigii cu profesionişti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere obiectul cauzei, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, cât şi Hotărârea Colegiului de conducere a Curţii de Apel Bucureşti nr. 29/2011 în cadrul secţiilor a V-a civilă şi a VI-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, prin care au fost stabilite complete specializate în soluţionarea litigiilor civile cu profesionişti.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la 13 iunie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 815 R din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 130 alin. (2), precum şi cele ale art. 131 alin. (1) C. proc. civ., constatând că în jurisprudenţa instanţei supreme se reţine, în mod constant, că din interpretarea prevederilor evocate, rezultă că atât timp cât excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei/completului specializat nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată. De asemenea, s-a mai reţinut că, în condiţiile neinvocării excepţiei de necompetenţă la primul termen la care părţile sunt legal citate, instanţa devine exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă, chiar competentă, pierde această prerogativă.

Prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că (şi) necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică, Curtea de Apel prezentând jurisprudenţa instanţei supreme pe acest aspect.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 8 noiembrie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta S.C. Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu S.A., Înalta Curte constată că pretenţiile solicitate prin cererea de chemare în judecată, reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de aceasta, potrivit obiectul său de activitate, în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice nr. 40 din 1 ianuarie 2008, reclamanta acţionând astfel în raportul juridic cu pârâta în calitatea sa de profesionist, cererea de chemare în judecată având ca temei răspunderea civilă contractuală.

Totodată, se constată că reclamanta se află într-o procedură de insolvenţă, invocând calitatea de creditor al pârâtei, litigiul pendinte vizând tocmai recuperarea creanţei ce decurge din executarea contractului privitor la prestarea serviciilor de salubritate de către reclamantă în favoarea pârâtei.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabileşte că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, iar potrivit dispoziţiilor art. 225 secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a C. civ. în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.

Cum prin Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, la această instanţă s-au înfiinţat complete specializate în litigiile cu profesionişti în cadru secţiilor a V-a civilă şi a VI-a civilă, în domeniile: litigii cu profesionişti, insolvenţă, societăţi comerciale, concurenţă neloială, registrul comerţului, se constată că una dintre aceste două secţii este competentă să soluţioneze cauza de faţă, aspect în considerarea căruia, Înalta Curte apreciază că, în raport cu obiectul cauzei şi faţă de natura litigiului, se impune ca aceasta să fie soluţionată de o instanţă competentă, respectiv secţie civilă specializată în litigiile cu profesionişti.

Nu se poate reţine ca fiind câştigată competenţa de soluţionare a cauzei de către secţia a III-a Civilă urmare a neinvocării excepţiei la primul termen de judecată, aşa cum susţine secţia a VI-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

Se constată că la primul termen de judecată completul secţiei a III-a Civile a analizat cu prioritate excepţia de necompetenţă materială, apreciind că soluţionarea recursului ar fi de competenţa Înaltei Curţi, motivat de decizia nr. 369/2017 pronunţată de Curtea Constituţională, în condiţiile în care instanţa a apreciat că nu este competenţă în soluţionarea cauzei, aceasta revenind unei instanţe superioare nu mai avea obligaţia de a analiza alte excepţii procesuale (cum este cea a unui complet specializat).

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2019.