Scope of cassation appeal limited to breach of contractual termination and interpretation of subsequent framework agreement

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 21.03.2013 la Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. - societate aflată în procedura insolvenţei, prin administrator judiciar B. - Filiala Timiş SPRL a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta, în baza contractului de execuţie de lucrări nr. x/14.11.2008 încheiat între părţi, la plata sumei de 620.403 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor în sumă de 500.325 Euro + TVA, efectuate de reclamantă la obiectivul D. - Drobeta Turnu Severin precum şi la plata unor penalităţi de întârziere în valoare de 0,15%/zi de întârziere până la data plăţii efective a debitului principal, penalităţi în valoare, la data acţiunii, de 848.711 Euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea completatoare formulată în cauză la data de 30.05.2013 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat să se constate că este titulara privilegiului special imobiliar al contractului asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x Drobeta Turnu Severin, aflat în proprietatea pârâtei şi să se dispună înscrierea în cartea funciară menţionată a respectivului privilegiu special imobiliar.

Prin sentinţa civilă nr. 611/PI/LP din data de 27.06.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr. x/2013 la secţia a VI-a Civilă.

Printr-o cerere, denumită "precizatoare", formulată în cauză la data de 10.01.2014 reclamanta a înţeles să aducă unele clarificări în privinţa motivării în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată, însă instanţa de fond a reţinut, prin încheierea de la 16.01.2014, că "cererea precizatoare a reclamantei nu respectă dispoziţiile art. 204 C. proc. civ., fiind o cerere modificatoare, în care se invocă lucrări suplimentare, un obiect şi o cauză diferită, o astfel de cerere putând fi formulată numai până la prima zi de înfăţişare, în speţă anterioară datei de 10.01.2014, iar pârâta nu şi-a exprimat acordul şi s-a opus modificării acţiunii; în consecinţă, faţă de cele reţinute, tribunalul a apreciat că intervine sancţiunea decăderii reclamantei din dreptul de a formula o cerere modificatoare, admiţând excepţia tardivităţii modificării cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 4738 pronunţată la data de 07.10.2014 în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii contractului nr. x/14.11.2008, a facturii proformă nr. 49/11.08.2010, a situaţiei de lucrări, precum şi cererea de constatare a caducităţii contractului nr. x/14.11.2008 şi de desfiinţare a actelor subsecvente, cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului nr. x/14.11.2008 şi actele subsecvente, ca neîntemeiate; a admis în parte cererea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 302.696 Euro în echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la obiectivul D. - Drobeta Turnu Severin şi a respins celelalte pretenţii şi cererea completatoare, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe civile au formulat apel atât pârâta S.C. C. S.R.L., cât şi reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 850A din 21 mai 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins apelurile formulate de apelanţii S.C. C. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. - în faliment prin lichidator B. Filiala Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 4738 din data de 07.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 850A din 21.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, au declarat recurs atât reclamanta S.C. N.M.Construct S.R.L. prin lichidator B. Filiala Timiş SPRL, cât şi pârâta S.C. C. S.R.L., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriile înregistrate la 11.07.2016 la Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia nr. 738 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă s-au admis recursurile declarate de reclamanta S.C. N.M.Construct S.R.L. prin lichidator B. Filiala Timiş SPRL, cât şi pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 850A din 21 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 1111A din 24 mai 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. N.M.Construct S.R.L. prin lichidator B. Filiala Timiş SPRL şi a admis apelul formulat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 850A din 21 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată, a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 1111A din 24 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a declarat recurs reclamanta S.C. N.M. Construct S.R.L. prin lichidator B. Filiala Timiş SPRL.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În raport de aceste motive de nelegalitate, recurenta-reclamantă consideră că decizia recurată este nelegală în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii reclamantei şi solicită trimiterea cauzei spre rejudecarea cererilor de apel către Curtea de Apel Bucureşti.

Consideră, sub un prim aspect, că decizia recurata este susceptibila de casare prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 si 7, prin aceea ca incalcă normele de procedura impuse de art. 501 C. proc. civ. si autoritatea de lucru judecat a celor dispuse prin decizia de casare.

Se arată că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că instanţa de recurs a admis si recursul reclamantei si nici de statuările instanţei de recurs asupra uneia dintre chestiunile dezlegate de aceasta cu putere de lucru judecat. Înalta Curte, cu putere de lucru judecat, a reţinut că trebuie luate in considerare concluziile raportului de expertiza, potrivit căruia lucrările care stau la baza pretenţiilor nu sunt incluse in contractul x/2010 si nici in contractul x/2010.

Încălcând dispoziţiile art. 430 si 431 C. proc. civ., prin ignorarea considerentelor deciziei prin care Înalta Curte a statuat, cu putere de lucru judecat că retine concluziile raportului de expertiza, potrivit căreia lucrările in cauza nu sunt incluse in cele doua contracte nr. x, respectiv nr. 7 încheiate in anul 2010, se suţine că instanţa de apel a incălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare nr. 78/20.04.2017 şi prevederile art. 501 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă mai susţine incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în aceasta modalitate fiind încălcate si prevederile art. 969 C. civ. alin. (2) C. civ. potrivit cărora convenţiile se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Deşi soluţia de respingere a capetelor de cerere referitoare la nulitatea contractului este menţinută, ceea ce presupune că acest contract litigios este valabil, instanţa de apel îi ignoră complet efectele, atât in ceea ce priveşte încheierea sa, cât si executarea sa, recunoscând valabil încheiate doar clauzele care se refera la datele de identificare a celor două societăţi.

Ori, reţinând in lipsa oricărui acord de voinţa in acest sens, că acest contract litigios a fost modificat sau si-a încetat efectele, instanţa nu a precizat motivele pe care se sprijină soluţia sa - neexistand nici un argument de fapt sau de drept pentru concluzia trasă cu privire la încetarea/desfiinţarea/modificarea contractului litigios, situaţie care atrage şi incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Mai arată recurenta, că în situaţia în care prin contractul x/2010 s-ar fi urmărit încetarea efectelor contractului litigios, între parţi s-ar fi încheiat un act adiţional in acest sens sau contractul x/2010 ar fi reglementat in vreun fel soarta contractului litigios. Insă intre părţi nu s-a încheiat o astfel de convenţie.

Argumentele instanţei sunt contrazise si de faptul ca reprezentantul pârâtei a semnat atât situaţia de lucrări, cât si factura proforma emisă in temeiul sau ulterior încheierii contractului x/12.04.2010, respectiv in luna august 2010.

Se mai susţine că instanţa a incălcat prevederile art. 969 C. civ., dar si normele referitoare la interpretarea convenţiilor prevăzute la art. 970, 977-985 si prin aceea ca ignorând autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare, a reţinut ca lucrările din care derivă pretenţiile reclamantei sunt incluse in Contractul x/2010 in contextul in care contractul in cauza nu prevede acest lucru.

Aşadar, era esenţial ca la interpretarea contractului x/2010, instanţa sa fi avut in vedere, asa cum a reţinut prin alte argumente, uzanţele, respectiv modalitatea in care s-au derulat relaţiile comerciale dintre părţi, ori instanţa nu a procedat in aceasta modalitate.

Daca ar fi respectat normele de interpretare juridica a contractului, instanţa de apel ar fi observat că in ceea ce priveşte componenta preţului, ponderea lucrărilor de parcare si platforme este de aproximativ 20% din valoarea contractului, atât pentru contractul încheiat in 2008, cât si pentru cel din 2009.

Aceeaşi este si situaţia contractului x/2010, in cadrul căruia valoarea lucrărilor de parcare si pavaj reprezintă 19,4% din valoarea contractului (contractul x/2008 prevedea un procent de 21%, iar contractul x/2009 un procent de 19.9 %), in vreme ce contractul x/2010 nu cuprinde nici o lucrare de parcare sau pavaj, deşi acestea erau absolut necesare pentru funcţionalitatea obiectivului.

Pe de alta parte, se mai susţine că potrivit art. 2.2. din contractul x/2010, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x, Beneficiarul se obligă să plătească preţul stabilit pentru obiectivele executate, aşa cum rezultă din anexa nr. 1 la contract. Ori, in contextul in care Anexa 1 prevedea un preţ de 2.347.931,19 euro, iar preţurile unitare au rămas neschimbate, faţă de cele agreate prin contractul x/2009 - care era contractul ce reglementa executarea lucrările înainte de împărţirea lor in cele 3 contracte (6/2010, 7/2010 si cel litigios), este clar ca lucrările din contractul litigios nu erau incluse in contractul x/2010.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 26 septembrie 2019, în unanimitate, s-a admis în principiu recursul, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

În cadrul examenului de legalitate care priveşte decizia instanţei de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Analizând decizia recurată sub aspectul criticilor de nelegalitate subsumate de recurenta-reclamantă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., instanţa supremă constată că acestea nu sunt fondate.

Astfel, se invocă nerespectarea deciziei de casare cu referire la statuarea instanţei supreme în sensul că, în rejudecare instanţa va achiesa concluziilor raportului de expertiză, care a reţinut că pretenţiile reclamantei reprezintă lucrări executate şi necuprinse în contractele existente, respectiv 6/2010 şi 7/2010.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 501, art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., pentru a susţine că instanţa de apel a analizat alte aspecte decât cele statuate de către instanţa de recurs.

Analizând conţinutul deciziei de casare, se constată că dezlegările instanţei de recurs privesc aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material reprezentate de art. 969 C. civ., în raport de decăderea reclamantei din dreptul de a modifica acţiunea şi de a solicita cheltuieli suplimentare în temeiul dispoziţiilor art. 1345 C. civ.

În contextul arătat, instanţa de recurs a dat indicaţii instanţei de apel, în sensul de a lămuri raportul juridic dedus judecăţii şi de a stabili natura lucrărilor solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, cu luarea în considerare a apărărilor pârâtei, fiind principale sau suplimentare.

În ceea ce priveşte analiza concretă a raportului juridic dedus judecăţii, instanţa de apel a analizat contractul nr. x/14.11.2008 sub aspectul momentului încheierii şi modificării acestuia prin contractele încheiate ulterior între părţi.

Sub aspectul datei certe a încheierii contractului, instanţa de apel a apreciat că sunt relevante menţiunile contractuale însuşite de părţi prin semnarea contractelor, în stabilirea succesiunii încheierii contractelor prezentând relevanţă schimbarea sediilor celor două societăţi. Concluzia instanţei a plasat încheierea contractului nr. x/2008 înaintea contractului x/2010.

În ceea ce priveşte modalitatea de desfăşurare a relaţiilor dintre părţi, instanţa a reţinut că pentru lucrări suplimentare sau alte modificări la lucrările cuprinse în contract, ulterioare încheierii contractului cadru 6/2010, părţile au încheiat acte adiţionale, fără a se recurge la încheierea altui contract.

Simpla referire la dispoziţiile art. 430, 431 şi art. 501 nu poate conduce la concluzia că aceste dispoziţii legale au fost incorect aplicate, atât timp cât instanţa de apel a analizat, cu referire la probele administrate, toate recomandările instanţei de casare, limitele rejudecării fiind respectate.

În consecinţă, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (motiv circumstanţiat prin raportare la prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.) este nefondat.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispoziţiilor de drept material prevăzute de art. 969 alin. (2) C. civ. pentru a susţine că prin încheierea contractului nr. x/2010 s-a dorit încetarea contractului nr. x/2008 şi nu modificarea lui.

Recurenta-reclamantă face trimitere şi la dispoziţiile art. 970, 977-985 C. civ., instanţa încălcând normele referitoare la interpretarea convenţiilor.

Critica este nefondată.

Argumentele instanţei referitoare la modificarea contractului nr. x/2008 prin încheierea contractului nr. x/2010 au avut în vedere menţiunile referitoare la datele de identificare ale părţilor, date s-au schimbat pe parcursul desfăşurării relaţiilor dintre părţi, precum şi modalitatea desfăşurării relaţiilor dintre părţi, în sensul că pentru lucrări suplimentare sau alte modificări la lucrările cuprinse în contract ulterioare contractului cadru 6/2010, părţile au încheiat acte adiţionale.

De asemenea, un alt argument este legat de suprafaţa de parcare în discuţie care este cuprinsă în ambele contracte, însă parcarea din anexa la actul adiţional nr. x la contractul x/2010 cuprinde întreaga zonă de parcare din cadrul parcului.

Pe cale de consecinţă, în mod legal instanţa de apel a concluzionat în sensul că lucrările ce fac obiectul prezentei acţiuni sunt prevăzute în contractul x/2010 şi au fost executate în temeiul acestuia, reprezentând lucrări principale.

Instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 969 C. civ., a apreciat întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale ca urmare a neexecutării întocmai a convenţiei părţilor de către pârâtă.

Netemeinicia pretenţiilor reclamantei rezultă din faptul că operaţiunea contabilă prin care s-a emis factura fiscală nr. x/01.03.2012 care cuprinde suma solicitată prin cererea de chemare în judecată a fost modificată prin emiterea facturii de stornare x/30.03.2012, precum şi din interpretarea probatoriului administrat în cauză din care rezultă că parcarea a fost construită în baza contractului nr. x/2010.

Înalta Curte nu va reţine nici argumentele legate de nulitatea şi caducitatea contractului x/2008 şi a facturii proforme nr. 49/11.08.2010, întrucât contractul a fost semnat de pârâtă prin reprezentantul său legal, actele încheiate în numele societăţii fiind valabile. Netemeinicia pretenţiilor reclamantei rezultă din executarea şi achitarea lucrărilor pretinse în baza contractului x/2010.

Nu vor fi primite nici criticile legate de lipsa motivelor care sprijină soluţia recurată, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., analiza instanţei de apel fiind pertinentă, cauza fiind analizată sub toate aspectele, inclusiv prin prisma recomandărilor instanţei de recurs.

Raportat la cele amintite, susţinerea recurentei-reclamantă vizând nelegalitatea deciziei atacate şi invocarea motivelor de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., apar ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă N.M. CONSTRUCT S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. FILIALA TIMIŞ S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1111 A din 24 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2019.