Pension recalculation appeal fails; suspension order upheld as claimant failed to request hearing in absence.

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 10 octombrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a solicitat obligarea acesteia să îi recalculeze pensia prin creşterea punctajului cu 25%, pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă; să îi fie recalculată pensia în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 art. 4, art. 100, art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 5 din 8 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis în parte excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte solicitarea de recalculare a pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005, art. 100 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010, în raport de sentinţa civilă nr. 3773 din 16 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, fiind respinsă această solicitare pentru existenta autorităţii de lucru judecat. S-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă. S-a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A..

Prin încheierea din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 8 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Împotriva încheierii din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, recurentul A. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar, susţinând că instanţa de apel, în mod greşit a dispus suspendarea cauzei, întrucât prin cererea depusă la dosarul cauzei a solicitat judecarea cauzei, astfel că măsura dispusă de instanţă este neîntemeiată.

În cauză nu s-a depus întâmpinare de către intimata-pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 martie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor 26 martie 2019, recurentul depunând punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.

Prin încheierea din 26 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a acordat termen la data de 14 noiembrie 2019, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant A. susţine că suspendarea judecării apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ. a fost o măsură nelegală, întrucât prin cererea depusă la dosarul cauzei, la 25 septembrie 2018, a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor, sens în care apreciază ca întemeiat prezentul recurs.

Din această perspectivă se constată că recurentul a pus în discuţie aplicarea greşită, de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greşit suspendarea cauzei.

Această susţinere este neîntemeiată, având în vedere că instanţa de apel a aplicat în mod corect prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce vizează suspendarea voluntară, potrivit căreia, "judecătorul va suspenda judecata: când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecată dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În acest context, Înalta Curte a solicitat instanţei de apel să comunice cererea depusă de recurent la 25 septembrie 2018, în vederea analizării susţinerilor acestuia, iar în urma verificărilor efectuate a constatat că prin cererea formulată de recurent au fost invocate dispoziţiile art. 3 alin. (3) C. proc. civ., iar nu prevederile art. 223 alin. (3) din acelaşi Cod, care vizează soluţionarea cauzei în condiţiile în care cel puţin una dintre părţi a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

Faţă de această situaţie, se constată că în mod corect instanţa de apel a dispus suspendarea judecării apelului, având în vedere că la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 8 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale nu s-a solicitat de niciuna dintre părţi judecarea cauzei în lipsă.

Aşadar, prin măsura adoptată de instanţa de apel, de suspendare a judecăţii apelului se constată că nu s-au încălcat dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2019.