Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 2073/2019 AI generated

Jurisdiction over statutory construction levies: fiscal nature of obligation and res judicata effect of prior competence ruling

Case Number Decizia nr. 2073/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the appeal-level review to the Administrative and Fiscal Section of the Alba Iulia Court of Appeal, rejecting the Civil Section’s claim. The dispute involved a claim by a state construction inspection authority against a local municipality for unpaid statutory construction levies and late payment penalties under specific construction and fiscal laws. The key legal issue was the classification of the obligation as fiscal rather than civil, which determined the material competence of the court. The High Court held that a prior interlocutory decision by the Court of Appeal, which established the fiscal nature of the dispute and referred the case to the administrative section, had become res judicata under Article 135(4) of the Code of Civil Procedure, thereby preventing lower instances from re-adjudicating the jurisdictional nature and mandating that the administrative section retain jurisdiction for the cassation appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 40 din Legea nr. 10/1995, art. 7 din Legea nr. 329/2009, art. 2 din Legea nr. 10/1995, art. 135 alin. (4) C. proc. civ, art. 430 C. proc. civ, art. 136 C. proc. civ; Jurisdiction over statutory construction levies: fiscal nature of obligation and res judicata effect of prior competence ruling: The dispute involved a claim by a state construction inspection authority against a local municipality for unpaid statutory construction levies and late payment penalties under specific construction and fiscal laws. The key legal issue was the classification of the obligation as fiscal rather than civil, which determined the material competence of the court. The High Court held that a prior interlocutory decision by the Court of Appeal, which established the fiscal nature of the dispute and referred the case to the administrative section, had become res judicata under Article 135(4) of the Code of Civil Procedure, thereby preventing lower instances from re-adjudicating the jurisdictional nature and mandating that the administrative section retain jurisdiction for the cassation appeal.

Keywords

AI generated
civil jurisdictional conflict res judicata state obligation Civil Procedure Code statutory prohibition administrative authority

Cited Legislation

AI generated
art. 40 din Legea nr. 10/1995
8/19.02.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis o sesizare privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr.
art. 7 din Legea nr. 329/2009
10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr.
art. 2 din Legea nr. 10/1995
1 la aceeaşi lege, precum şi cu prevederile art. 21 şi 22 din O.G.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Basis for establishing the competence of the court, as the interlocutory jurisdictional decision had become final and binding.
art. 430 C. proc. civ
Secţiile aflate în conflict au ignorat însă coordonatele juridice ale instituţiei consacrate de art. 430 C. proc. civ., atunci când au readus în dezbatere natura litigiului, care urma să determine competenţa materială de atribuţiune.
art. 136 C. proc. civ
Procedural basis for resolving the negative conflict of competence between the sections of the Court of Appeal.

Cited Case Law

AI generated
decizia nr. 8/2018
Construction levy claim not time-barred under 3-year rule; 5-year fiscal limitation applies to 0.70% levy.
AI generated
Decizia nr. 564/2020
Construction levy obligations classified as fiscal jurisdiction for administrative-fiscal sections
Decizia nr. 3401/2016
Jurisdictional competence for statutory construction levies: civil vs. administrative jurisdiction for monetary claims based on Legea 50/1991 and 10/1995
Decizia nr. 5161/2021
Competence conflict over civil recovery of statutory construction levies under mixed civil-administrative jurisdiction
Decizia nr. 113/2019
Supreme Court jurisdictional conflict: Classification of construction authority penalty claims as civil pretenţii under specialized civil section competence rather than administrative jurisdiction
Decizia nr. 431/2020
Jurisdictional conflict between civil and administrative sections over public authority action for construction penalties; appellate follow-up of re-qualification to administrative litigation bars re-litigation of material competence in recourse.

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Basis for establishing the competence of the court, as the interlocutory jurisdictional decision had become final and binding.

art. 136 C. proc. civ.

Procedural basis for resolving the negative conflict of competence between the sections of the Court of Appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 31.10.2016, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii, pentru Inspectoratul Judeţean în Construcţii Alba, a chemat în judecată pe pârâtul oraşul Zlatna, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata sumei totale de 80.625,43 RON, reprezentând cote datorate în baza Legii nr. 50/1991 şi a Legii nr. 10/1995, precum şi penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 1261/09.05.2017, Judecătoria Alba Iulia a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 80.625,43 RON, reprezentând cote legale aferente lucrărilor de construcţii autorizate şi penalităţi de întârziere.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâtul, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, care prin decizia nr. 1548/A/2017 a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei I Civile a aceluiaşi tribunal.

Pentru a decide astfel, a reţinut că litigiul are o natură civilă, întrucât nu decurge din încheierea, modificarea sau executarea unui contract administrativ şi nici nu se referă la acte emise sau încheiate de autorităţile publice locale sau centrale, după cum nu are ca obiect impozite, taxe, contribuţii, taxe vamale, ci vizează sume de bani reprezentând cotele suportate de investitori în baza dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 10/1995, fiind exclusă competenţa instanţelor de contencios administrativ.

Prin decizia civilă nr. 406/A/28.06.2018, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a Tribunalului Alba, a constatat apariţia conflictului negativ de competenţă între cele două secţii ale Tribunalului Alba şi a sesizat de Curtea Apel Alba Iulia pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a decide astfel, a reţinut că prin decizia nr. 8/19.02.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis o sesizare privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr. 1 la aceeaşi lege, precum şi cu prevederile art. 21 şi 22 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, este o obligaţie fiscală care este supusă termenului de prescripţie de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civile nr. 152/09.08.2018, prin care a stabilit competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a Tribunalului Alba.

A reţinut instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă că acţiunea cu a cărei soluţionare a fost învestită Judecătoria Alba Iulia are natură fiscală, după cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat prin decizia nr. 8/2018.

Prin decizia nr. 1136/A/08.11.2018, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, la 03.01.2019, pârâtul a declarat recurs.

Prin decizia nr. 337/27.03.2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Alba Iulia, apreciind că litigiul are natură civilă.

La rândul său, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 291/17.09.2019, a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Problema competenţei materiale de atribuţiune a fost tranşată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, care, prin sentinţa nr. 152/09.08.2018, a stabilit că aceasta aparţine secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a Tribunalului Alba, statuările instanţei cu privire la competenţă dobândind astfel putere de lucru judecat.

Această hotărâre cu rol de regulator de competenţă are caracter definitiv potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi leagă instanţa pentru întregul proces.

Secţiile aflate în conflict au ignorat însă coordonatele juridice ale instituţiei consacrate de art. 430 C. proc. civ., atunci când au readus în dezbatere natura litigiului, care urma să determine competenţa materială de atribuţiune.

Dat fiind faptul că prin regulatorul de competenţă Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a statuat deja asupra naturii fiscale a litigiului, fapt ce a determinat stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ şi fiscal, iar această chestiune nu mai poate fi repusă în discuţie, Înalta Curte constată, în temeiul art. 135 alin. (4), rap. la art. 136 C. proc. civ., că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia este cea competentă să judece recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2019.