Jurisdiction over suspension of procurement performance notice assigned to civil tribunals.

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să suspende executarea documentului constatator nr. x/11.06.2019 emis de pârât.

În motivare, reclamanta a arătat că la 31.10.2013, ca urmare a unei proceduri de achiziţie publică desfăşurată de pârât, a semnat cu acesta acordul-cadru nr. 180/14.10.2013, având ca obiect prestarea serviciilor de mentenanţă post garanţie şi modernizare sistem integrat de supraveghere, observare şi control traficului de la Marea Neagră (SCOMAR) şi furnizare piese de schimb, în conformitate cu cele menţionate în caietul de sarcini.

În baza acordului-cadru au fost semnate mai multe acte subsecvente, printre care şi contractul nr. x/30.12.2015.

Prin adresa nr. x/26.11.2018, pârâtul a comunicat reclamantei că îi datorează penalităţi în sumă de 1.854.059,56 RON.

Reclamanta a contestat acest calcul, sens în care s-a adresat instanţelor de judecată, solicitând stabilirea corectă a penalităţilor de întârziere, astfel că pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia VI-a civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect anularea solicitării autorităţii contractante privind executarea poliţei de asigurare de garanţie de bună execuţie nr. x şi a adresei nr. x/26.11.2018, prin care i s-a adus la cunoştinţă că ar datora penalităţi de întârziere în sumă de 1.854.059,56 RON.

Ca urmare a iniţierii acestui demers, a fost remis documentul constatator referitor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale, înregistrat sub nr. x din data de 11.06.2019.

Pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepţia de necompetenţă materială a instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 376/08.08.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, faţă de obiectul litigiului, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

În acest context, în determinarea instanţei competente material, curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, din coroborarea cărora a rezultat că toate acţiunile în legătură cu executarea contractelor administrative, cum este şi cazul contractului de achiziţie publică, sau care decurg din executarea acestor contracte, sunt de competenţa instanţei de drept comun, stabilite potrivit normei generale.

La 04.09.2019 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă care, prin încheierea din 18.09.2019, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În fundamentarea acestei măsuri, instanţa a considerat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, ci cele ale art. 971 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiţie potrivit legii contenciosului administrativ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţele judecătoreşti au fost investite cu soluţionarea unei cereri de suspendare a executării documentului constatator nr. x/11.06.2019 emis de pârât, aferent acordului-cadru nr. 180/14.10.2013 încheiat în cadrul unei proceduri de achiziţie publică.

Tribunalul Bucureşti a apreciat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 971 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 (în realitate, art. 971 alin. (5) din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, aprobate prin H.G. nr. 925/2006) - text în vigoare la data încheierii acordului-cadru nr. 180/14.10.2013 -, prevederi care stabilesc că documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă pot fi contestate în justiţie potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. De asemenea, a notat că şi H.G. nr. 395/2016, care a abrogat H.G. nr. 925/2006, conţine aceeaşi reglementare.

În acest fel sunt însă nesocotite modificările aduse art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, din care rezultă că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile ivite în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv cele în anularea unui contract administrativ, iar instanţei civile îi revine competenţa de a soluţiona litigiile care decurg din executarea contractelor administrative.

Atât în accepţiunea art. 971 din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, aprobate prin H.G. nr. 925/2006, cât şi a art. 166 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru din Legea nr. 98/2016, aprobate prin H.G. nr. 395/2016, documentul constatator, care conţine informaţii referitoare la îndeplinirea sau, după caz, la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant şi, dacă este cazul, la eventuale prejudicii, emană de la autoritatea contractantă după finalizarea lucrărilor ce fac obiectul contractului.

De aceea, Înalta Curte reţine că obiectul cererii deduse judecăţii decurge din executarea contractului de achiziţie publică, aspect care conferă instanţei civile, în temeiul art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 544/2004, competenţa de soluţionare a cauzei.

În speţă, ea se determină în funcţie de criteriile reglementate de norma de procedură civilă şi revine tribunalului, întrucât valoarea contractului de achiziţie publică în legătură cu executarea căruia a fost emis documentul constatator depăşeşte pragul de 200.000 RON.

În considerarea celor ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare materială a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2019.