Insolvency liquidator's action for partial nullity of real estate sales based on final criminal conviction falls under ordinary civil jurisdiction, not insolvency court

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 24.09.2018, reclamanta S.C. A. S.A. - societate în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., a chemat în judecată pe pârâţii C., D., E. şi F., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.11.2001 şi a actului adiţional la acelaşi contract, autentificat sub nr. x/08.07.2002 de Biroul Notarului Public G. (numai în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, cartier Ţiglina 1, judeţul Galaţi, compus din teren şi construcţie); să constate nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.01.2006 de Biroul Notarului Public G. (în ceea ce priveşte imobilul indicat mai sus); să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.03.2015 de Biroul Notarului Public H. şi a tuturor actelor subsecvente; să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi să oblige actualii proprietari la predarea către reclamantă a imobilului în litigiu; să dispună rectificarea cărţii funciare, prin înscrierea reclamantei în calitate de proprietar al imobilului.

Prin sentinţa civilă nr. 3738/18.06.2019, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a apreciat că reclamanta se află în procedură de insolvenţă încă din 21.01.2010, iar acţiunea de faţă se înscrie în domeniul de reglementare al art. 80 din Legea nr. 85/2006, întrucât tinde spre anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii.

De aceea, a considerat că, în determinarea instanţei competente incidente sunt dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 85/2006 şi cele ale art. 120 C. proc. civ. aşa fiind, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov.

Prin încheierea nr. 1242/10.10.2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi excepţia necompetenţei funcţionale a judecătorului-sindic şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Galaţi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a luat în considerare temeiul de drept invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată, raportat la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, aplicabile procedurii insolvenţei în dosarul nr. x/2010 aflat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având obiect falimentul debitoarei S.C. A. S.A., coroborate cu prevederile art. 6 din Regulamentul UE nr. 2015/848, potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătorului-sindic doar în acţiunile ce decurg direct din procedura insolvenţei şi care se află în strânsă legătură cu aceasta.

A mai apreciat că, din perspectiva valorii obiectului cererii, în aplicarea art. 94 lit. k) şi art. 95 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Galaţi.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Declinările reciproce de competenţă au fost determinate de aprecierile diferite ale instanţelor aflate în conflict asupra naturii acţiunii, astfel că ceea ce prezintă relevanţă în analiză sunt obiectul şi temeiurile de drept ale acţiunii.

Acţiunea urmăreşte constatarea nulităţii parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.11.2001 şi a actului adiţional la acelaşi contract, autentificat sub nr. x/08.07.2002 de Biroul Notarului Public G., precum şi a unor acte subsecvente şi restabilirea situaţiei anterioare; ea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 966 şi 1254 C. civ.

Cauza acţiunii rezidă în caracterul definitiv al statuărilor Curţii de Apel Oradea, secţia penală din decizia penală nr. 575/A/21.09.2015.

Aşa fiind, cererea care formează obiect al dosarului de faţă nu se înscrie în aria acţiunilor introduse de administratorul judiciar/lichidator, în exercitarea obligaţiilor reglementate de art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu numai că nu este întemeiată în drept pe nicio dispoziţie din legea insolvenţei, ci şi pentru că dispoziţiile legale evocate mai sus instituie o prezumţie de fraudă a actelor debitorului încheiate într-o perioadă expres indicată. Or, în cauză, actul iniţial, a cărui nulitate parţială s-a solicitat a fi constatată, a fost încheiat în afara perioadei respective. Mai mult, natura juridică a nulităţii cu care se sancţionează actele frauduloase în sensul legislaţiei insolvenţei are un regim distinct, care impune o abordare particulară.

Astfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine instanţei de drept comun, determinarea acesteia urmând a se face potrivit criteriului valorii obiectului cererii.

Cum aceasta a fost precizată de recurentă la 26.08.2019 şi se situează sub plafonul de 200.000 RON, sunt incidente dispoziţiile art. 94 lit. k) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2019.