Suppression of cassation right in social insurance disputes under Law 2/2013 and Law 263/2010

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 31 iulie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. le-a chemat în judecată pe intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să anuleze decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 314835 din 31 octombrie 2016 şi hotărârea nr. 20301 din 10 iulie 2017, emise de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice;

2. să le oblige pe intimate la emiterea unei noi decizii prin care să fie valorificate toate sporurile şi veniturile realizate, înscrise în carnetul său de muncă şi în adeverinţele depuse la dosarul de pensionare, din perioada cuprinsă între 1 octombrie 1998 şi 25 decembrie 2000, în care a beneficiat de indemnizaţie de şomaj, salarii compensatorii şi alocaţie de sprijin;

3. să constate că a fost calculat eronat indicele de corecţie şi să fie valorificate primele de vacanţă şi cel de-al treisprezecelea salariu.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, art. 165 alin. (2), art. 96 alin. (2) şi anexa nr. 15 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentinţa nr. 216 din 1 februarie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Anexei 15 VI din H.G. nr. 257/2011; a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice; le-a obligat pe intimate la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului prin valorificarea şi a diferenţelor de condiţii grele, periculoase, de încadrare şi de spor de vechime din adeverinţa nr. x din 24 martie 2016, emisă de Sucursala Regională CFR secţia L4 Titu, începând cu 8 august 2016; le-a obligat pe intimate la plata diferenţelor de drepturi astfel rezultate; a respins în rest contestaţia.

Prin sentinţa nr. 498 din 29 martie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins cererile privind îndreptarea erorii materiale şi completarea dispozitivului sentinţei primei instanţe, formulate de A.; a admis cererea de lămurire a dispozitivului aceleiaşi sentinţe, în sensul că intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa este partea obligată la valorificarea parţială a adeverinţei şi la plata drepturilor rezultate.

Împotriva încheierilor din 19 octombrie 2017, 16 noiembrie 2017, 14 decembrie 2017 şi 18 ianuarie 2018 şi a sentinţelor primei instanţe, A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 2327 din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierilor din 19 octombrie 2017, 16 noiembrie 2017, 14 decembrie 2017 şi 18 ianuarie 2018 şi a sentinţelor pronunţate de prima instanţă.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatele nu au depus întâmpinare la recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 24 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Numai recurentul a depus un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea are ca obiect anularea unei decizii de pensionare, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

De asemenea, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 2327 din 25 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 şi art. 155 alin. (1)-(2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2327 din 25 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2019.