Lethal bodily harm conviction remanded for failure to secure superior medical-legal commission review and hearing of contradictory witnesses

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 393 din 11 noiembrie 2003, condamnă pe inculpatul D.P., la 7 ani de închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 12 ianuarie 2003, până la zi.

El este obligat să plătească:

a) 40.000.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale, părții civile N.G., soția victimei;

b) 200.000 lei, lunar, prestație, pentru minora G.M.N., fiica victimei, de la 12 ianuarie 2003, până la încetarea stării de nevoie;

c) 5.000.000 lei, cheltuieli judiciare, părții civile N.G.;

d) 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în ziua de 12 ianuarie 2003, N.G., soția victimei M.C.N., are o altercație cu inculpatul, care o urmărește.

N.G. cheamă victima în ajutor.

Victima intervine, încearcă să lovească pe inculpat cu o țeavă metalică.

Inculpatul se agață de țeava din mâna victimei și se brâncește, reciproc, cu aceasta din urmă.

Martorul N.I. intervine în conflict, din dorința aplanării acestuia.

Astfel, N.I. lovește victima, cu pumnul, peste față, lovitură în urma căreia victima se lovește cu capul de partea metalică a stâlpului porții și lunecă, căzând în șezut.

Inculpatul lovește victima, cu piciorul, în torace și peste grumaz, cauzându-i un traumatism cervical forte.

În urma acestui traumatism, victima intră în comă și moare, în aceeași zi, deși a fost dusă, cu șareta, la spital.

Inculpatul declară apel, cerând:

a) în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece moartea victimei nu îi este imputabilă lui;

b) în subsidiar, reducerea pedepsei, deoarece a fost provocat de victimă.

La rândul lor, părțile civile N.G. și G.M.N. critică sentința, motivând că nu li s-au acordat daunele cerute și cuvenite.

Curtea de Apel Pitești, prin sentința penală nr. 95/ A din 13 aprilie 2004, admite apelul părților civile și desființează în parte sentința, în sensul că majorează, de la 200.000, la 400.000 lei, lunar, prestația periodică pentru minoră.

Celelalte dispoziții ale sentinței sunt menținute.

Apelul inculpatului este respins, ca nefondat.

Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă.

El este obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului și la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată părții civile N.G.

Instanța de apel motivează că victima a decedat în urma loviturilor aplicate de inculpat, așa cum rezultă din declarațiile, coroborate, date de martorii N.G., S.E., G.M.N., C.L., P.C., V.M. și N.D.

Instanța reține că N.G. și S.E. au revenit asupra primelor declarații, datorită stării conflictuale existente între familia victimei și cea a fratelui ei, O.I., al cărui fiu, adoptiv, N.I., are anumite interese succesorale.

De asemenea, instanța de apel motivează că nu sunt temeiuri potrivit cărora inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență.

În fine, instanța de apel reține că pedeapsa aplicată este just individualizată, dar că, cuantumul prestației periodice, stabilită pentru copilul victimei, trebuie majorat, având în vedere veniturile pe care le obținea victima din munca în gospodărie și suma pe care el o aloca în vederea întreținerii și educării minorei.

Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, motivând că, în mod nejustificat, instanțele:

a) nu au dispus efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se stabilească, cert, cauza morții victimei și

b) nu au stabilit, fără dubiu, persoana care a aplicat victimei lovitura fatală, deși el presupusul făptuitor, a propus să fie audiați și alți martori.

Recursul este fondat.

1. În adevăr, în cauză, nu s-a stabilit, cu certitudine, cauza morții victimei. Astfel:

a) în „constatarea preliminară”, din 12 ianuarie 2003, medicul primar legist D.M. conchide că M.C.N. (65 ani) a decedat datorită unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, intervenite în urma unui traumatism cervical forte, prin lovire cu corp dur, posibil comprimarea între planuri dure, între traumatismul cervical și deces existând o legătură de cauzalitate directă”;

b) în raportul de constatare medico legală (autopsie) întocmit la 17 aprilie 2003, același medic legist conchide că:

= „moartea lui M.C.N. a fost violentă”;

= „ea s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, survenite în urma unui traumatism cervical forte, prin lovire cu corp dur”;

= „nu se exclude moartea reflexă”;

= „între leziunile traumatice cervicale și deces există legătură de cauzalitate”;

= „poziția agresor-victimă, așa cum rezultă și din datele de anchetă, a putut fi de față în față, victima, cel mai probabil, fiind în genunchi, în momentul traumatismului cervical”;

= „ținând cont de dimensiunile traumatice cervicale, cât și de amprenta traumatică de la nivelul sternului, nu se poate lua în considerație un traumatism prin aplicarea unei lovituri gen „karate”;

= „leziunile traumatice craniene, plaga, echimozele și hematomul occipital s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, cu puțin timp, înainte de deces, neavând legătură directă de cauzalitate cu acesta, iar în caz de supraviețuire, ar fi necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, de la producere”;

= „sângele cadavrului conține 0,80 grame la mie alcool„

c) comisia de avizare și control, din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici, cu adresa din 16 martie 2004 ”aprobă concluziile raportului medico-legal de autopsie, întocmit de S.M.L. Argeș și privind pe M.C.N., cu precizarea că leziunile tanatogeneratoare sunt cele de la nivelul gâtului. Comisia mai precizează că a avut la dispoziție dosarul cauzei.

Inculpatul susține, constant, că, în raportul medico-legal din 17 aprilie 2003, deci întocmit după 3 luni de la decesul victimei, medicul legist dr. M., spune mai mult decât în constatarea preliminară, iar comisia de avizare și control din cadrul I.M.L. Mina Minovici, spune mai puțin decât concluziile ale sus-menționatului serviciu medico-legal județean.

Poate că neconcordanțele, invocate de inculpat, sunt aparente sau, de-a dreptul, nefondate, încât, pentru eliminarea oricărui dubiu, trebuia cerut și avizul Comisiei superioare medico-legale, căreia să-i fi fost trimise, în copii xeroxate, cele trei acte medico-legale și, eventual, la cererea, expresă, a comisiei, să-i pună la dispoziție, pentru studiu, dosarul cauzei.

Dacă Comisia superioară medico-legală ar fi constatat că între concluziile celor trei acte medico-legale nu există deosebiri semnificative (de fond), înseamnă că leziunile tanatogeneratoare (cauzatoare ale morții victimei), de la nivelul gâtului, se datorează lovirii cu un corp dur, altul decât lovitura, gen „karate”, aplicată cu „exteriorul mâinii”, cum se exprimă martora S.E., la urmărirea penală, cum conchide dr. M.

Potrivit art. 26 și art. 28 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 1/2000, privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină-legală, regulament aprobat prin Hotărârea din 7 septembrie 2000 a Guvernului, în cazul în care Comisia superioară medico-legală ar constata anumite contradicții, semnificative, între concluziile sus-menționatelor acte medico-legale, ea poate aviza, în totalitate sau în parte, constatările preliminare, raportul de constatare medico-legală (autopsie) și avizul comisiei de control din cadrul Institutului de Medicină Legală, putând formula și anumite precizări sau completări.

În cazul în care concluziile respectivelor acte medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală poate recomanda refacerea, totală sau parțială, a lucrărilor, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.

Dacă comisia superioară ar constata deficiențe în redactare sau abateri privind metodologia întocmirii vreuneia din cele trei acte medico-legale, ea ar putea dispune refacerea parțială sau totală, a acestuia.

În cazul în care Comisia superioară medico-legală eliberează un aviz, instanța nu poate solicita efectuarea unei expertize medico-legale, așa cum cere inculpatul, decât dacă apar date noi medicale, caz în care efectuarea expertizei medico-legale este de competența Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București, cum precizează art. 28 din sus-menționatul regulament de aplicare a O.G. nr. 1/2000.

Pe de altă parte, instanța trebuia să dispună audierea martorilor propuși de inculpat, în măsura în care aceste persoane au cunoștință despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauză.

În fine, instanța trebuia să o reaudieze pe martora S.E., care, inițial, a declarat că, în momentul în care victima „era jos”, inculpatul a lovit-o, puternic, cu piciorul, în piept și peste gât”, lovituri în urma cărora victima „a dat ochii peste cap, a oftat de trei ori și n-a mai mișcat”, apoi își „îmbunătățește relatarea, susținând că inculpatul a lovit victima numai în stomac, moment în care aceasta din urmă nu era în genunchi, cum declarase inițial. Aceste neconcordanțe trebuie elucidate și eliminate.

Declarații contradictorii dau și N.G. și G.M.N. soția și respectiv, fiica victimei, care însă, nu pot fi reaudiate, deoarece, s-au constituit părți civile, care, potrivit art. 82 C. proc. pen., nu pot fi ascultate și ca martori.

Așa fiind, în baza art. 38517 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza va fi trimisă, spre rejudecare, Tribunalului Argeș, prin admiterea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.P., împotriva deciziei nr. 95 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia atacată și sentința nr. 393 din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeș și trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță, Tribunalul Argeș.

Menține măsura arestării preventive a inculpatului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2004.