Contractual liability appeal barred by 1,000,000 RON value threshold for pre-July 2017 decisions

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 26 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., prin reprezentant B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 81.052,22 USD, echivalentul sumei de 314.977,03 RON, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1518, art. 1521-1522, art. 1527 şi art. 1531 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 709 din 29 septembrie 2016, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a societăţii B. S.R.L. şi a anulat cererea formulată de A., prin reprezentant B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant; a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva sentinţei primei instanţe, A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 139/A din 27 februarie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei primei instanţe şi a obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă C. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare la recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iulie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 81.052,22 USD, echivalentul sumei de 314.977,03 RON, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1518, art. 1521-1522, art. 1527 şi art. 1531 C. civ.

Aşadar, reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune evaluabilă în bani, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală.

Conform art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziilor nr. 369/2017 şi 874/2018, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Ca atare, în privinţa hotărârilor pronunţate în apel până la 19 iulie 2017 inclusiv se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Or, această ipoteză este incidentă şi în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul recursului a fost pronunţată la 27 februarie 2017.

Cum valoarea pretenţiilor deduse judecăţii este de 81.052,22 USD, echivalentul sumei de 314.977,03 RON, fiind astfel inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, rezultă că decizia instanţei de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 139/A din 27 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2019.