Jurisdictional conflict over salary claims by auxiliary judicial staff: applicability of special territorial competence rules to court employees.

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 28 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, mai mulţi reclamanţi, printre care şi A., B. şi C. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să îi oblige pe pârâţi la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON, începând cu 9 aprilie 2015 şi de 484,18 RON, începând cu 1 decembrie 2015;

2. să îi oblige pe pârâţi la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţit şi venitul plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, Legea nr. 71/2015, O.G. nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1.531 şi 1535 C. civ. şi art. 166 din Codul muncii.

Prin încheierea din 19 iunie 2019, Tribunalul Vâlcea a dispus disjungerea cererii şi formarea unui nou dosar în privinţa reclamanţilor A., B. şi C., fiind înregistrat sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 798 din 10 iunie 2019, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a evocat dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., după care a constatat că reclamanţii deţin funcţiile de şofer şi aprod.

Reţinând că aceste funcţii nu se încadrează în cele enumerate limitativ de art. 127 C. proc. civ., acelaşi tribunal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 374 din 10 septembrie 2019, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a constatat că reclamanţii A., B. şi C. sunt încadraţi ca personal conex în cadrul Judecătoriei Strehaia.

Acelaşi tribunal a reţinut că art. 127 C. proc. civ. reglementează competenţa facultativă a instanţei, care se determină în raport de calitatea reclamantului/pârâtului de judecător, procuror, asistent judiciar, grefier şi, corelativ, de instanţă de judecată, care poate sta în judecată ca reclamantă/pârâtă.

Tribunalul Mehedinţi a reţinut că relevante pentru stabilirea instanţei competente teritorial nu sunt funcţiile reclamanţilor, încadraţi ca şofer şi aprod la Judecătoria Strehaia, aceaste funcţii nefiind indicate în enumerarea limitativă prevăzută de art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ci faptul că printre pârâţi figurează Tribunalul Mehedinţi şi Curtea de Apel Craiova.

După evocarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., acelaşi tribunal a apreciat că determinarea competenţei teritoriale se realizează prin raportare la pârâţii chemaţi în judecată.

Totodată, a reţinut că litigiul vizează un conflict de muncă, de competenţa materială a tribunalului în primă instanţă. Subsecvent acestui aspect, Tribunalul Mehedinţi a constatat că are calitatea de pârât şi că reclamanţii au introdus acţiunea la Tribunalul Vâlcea, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Strehaia.

Cum reclamanţii şi-au exprimat opţiunea în sensul sesizării Tribunalului Vâlcea, conform art. 127 alin. (2) şi (2)1, raportat la art. 116 C. proc. civ., s-a reţinut că acest tribunal este competent teritorial să soluţioneze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 4 octombrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Mehedinţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea iniţială a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste de lege, instanţa supremă reţine că reclamanţii sunt încadraţi ca personal conex (şofer şi aprod) la Judecătoria Strehaia, iar printre pârâţi figurează Tribunalul Mehedinţi, fiind dedus judecăţii un conflict individual de muncă.

Având în vedere că art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. vizează atât judecătorul, cât şi instanţa de judecată, calitatea de parte în proces a Tribunalului Mehedinţi determină incidenţa acestor dispoziţii legale, care reglementează competenţa teritorială facultativă.

În aceste condiţii, competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Vâlcea, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Mehedinţi, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Prin urmare, sesizarea Tribunalului Vâlcea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., reclamanţii având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 din acelaşi normativ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2019.