Negative jurisdiction conflict resolved: contractual damages claim assigned to Alba Tribunal as common-law matter, insolvency recharacterization rejected.

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 27 septembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. ALBA, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. - în reorganizare şi C. S.A., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească să se dispună obligarea pârâtei de ordin 1 la plata sumei în cuantum de 1.238.008,74 RON şi pârâtei de ordin 2 la deblocarea şi punerea la dispoziţia reclamantei la plata sumelor reţinute cu titlu de garanţie de bună execuţie, în sumă de 933.746,15 RON.

A solicitat, totodată, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 194-204 din C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 86/COM din data de 7 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a admis excepţia privind necompetenţa materială funcţională de soluţionare a cauzei, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat cauza spre competentă soluţionare secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Alba, în considerarea faptului că, raportat la prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în speţă fiind vorba despre o cerere care decurge din executarea unui contract administrativ, se soluţionează în primă instanţă de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

Urmare conflictului negativ de competenţă creat între secţia I Civilă a Tribunalului Alba şi secţia a II a Civilă a aceleiaşi instanţe, a fost emis de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018 regulatorul de competenţă din data de 13 decembrie 2018, prin care s-a stabilit că aparţine Tribunalului Alba, secţia a II a civilă, de contencios administrativ Fiscal şi de Insolvenţă, competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea faptului că, litigiul pendinte, prin obiectul său şi motivele invocate în acţiune, este generat de activitatea economică a unui profesionist, vizând despăgubirile pretinse în executarea unui contract de lucrări.

Prin sentinţa nr. 11/COM din data de 6 martie 2019, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Alba invocată din oficiu, reţinând, în esenţă, că tranşarea competenţei materiale funcţionale nu împiedică stabilirea subsecventă a competenţei teritoriale exclusive de soluţionare a cauzei, de către o instanţă de acelaşi grad, iar potrivit art. 102 alin. (6) din Legea 85/2014, creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, prevederea aplicându-se, în mod corespunzător, pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a concluzionat că acţiunea dedusă judecăţii are valenţele juridice ale cererii de plată despre care fac vorbire art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 - invocat, de altfel, ca temei de drept şi art. 75 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Ca atare, instanţa a stabilit că acţiunea nu poate fi soluţionată în cadrul unei acţiuni de drept comun, ci, exclusiv în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei pârâte S.C. B. S.A., fiind, aşadar, o cerere în materia insolvenţei care, potrivit art. 120 din C. proc. civ., este de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul, anume Tribunalul Prahova, pe rolul căruia se află dosarul nr. x/2014, având ca obiect procedura insolvenţei pârâtei S.C. B. S.A.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 4 aprilie 2019, iar la primul termen de judecată, respectiv 22 iulie 2019, instanţa a invocat, din oficiu, necompetenţa materială funcţională a judecătorului sindic şi teritorială a Tribunalului Prahova în soluţionarea prezentei cereri.

Prin sentinţa civilă nr. 698/2019 din 22 iulie 2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a judecătorului sindic şi teritoriale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Prahova şi Tribunalul Alba.

A suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis, de îndată dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, pe calea regulatorului de competenţă, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit, în funcţie de obiectul cererii, că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.

În acest context, invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Alba s-a facut atât cu nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în regulatorul de competenţă al Curţii de Apel Alba Iulia, dar şi a principiului disponibilităţii, prin calificarea prezentei cereri ca fiind o cerere în materia insolvenţei.

A arătat că Legea nr. 85/2014 prevede în mod expres, în dispoziţiile ar. 45, competenţa materială funcţională a judecătorului sindic, ce constă în soluţionarea unor aspecte care vizează obiectul şi etapele procedurii, inclusiv în cereri şi acţiuni de asemenea reglementate cu titlu special.

Astfel, întrucat prezentul litigiu priveste pretenţii care decurg din executarea unui contract administrativ de achiziţii publice, în sensul prevederilor art. 53 din Legea nr. 101/2016, observând şi valoarea obiectului cererii reclamantei şi prevederile art. 95 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic apreciază că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a prezentei acţiuni aparţine instanţei de drept comun, respectiv Tribunalului Prahova.

III. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă şi, respectiv, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, văzând şi dispoziţiile coroborate ale art. 132 alin. (3) şi art. 136 din C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, prin emiterea regulatorului de competenţă.

Se reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 27 septembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. ALBA, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. - în reorganizare şi C. S.A., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la plata unor sume reprezentând, în esenţă, despăgubiri contractuale.

Urmare conflictului negativ de competenţă creat între secţia I Civilă a Tribunalului Alba şi secţia a II a Civilă a aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a pronunţat, în dosarul nr. x/2018, sentinţa civilă nr. 188/2018 din data de 3 decembrie 2018, hotărâre cu caracter definitiv, prin care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanţa a stabilit că aparţine Tribunalului Alba, secţia a II a civilă, de contencios administrativ Fiscal şi de Insolvenţă competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea obiectului litigiului, ce vizează raporturi contractuale dintre o autoritate publică şi un profesionist şi are legătură cu activitatea acelui profesionist, de la care se solicită despăgubiri pentru modalitatea în care şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

Curtea de Apel Alba Iulia a făcut, în acest sens, referire la Hotărârea nr. 25 din 13 noiembrie 2015 a Colegiului de conducere al Tribunalului Alba, arătând că prin aceasta, s-a stabilit reorganizarea activităţii instanţei, prin soluţionarea de către secţia a II Civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a cauzelor vizând activitatea profesioniştilor.

De la pronunţarea regulatorului de competenţă, respectiv a sentinţei civile nr. 188/2018 din data de 3 decembrie 2018, prin care instanţa a stabilit că aparţine Tribunalului Alba, secţia a II a civilă, de contencios administrativ Fiscal şi de Insolvenţă competenţa de soluţionare a cauzei, nu a intervenit nicio chestiune de fapt sau de drept nouă, de natură a justifica repunerea în discuţie a competenţei primei instanţe învestite.

Mai mult, potrivit adresei nr. x/28.01.2019, de care Tribunalul Alba, secţia a II a civilă, de contencios administrativ Fiscal şi de Insolvenţă s-a prevalat pentru a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi pentru a justifica a doua soluţie de declinare, rezultă în mod expres că reclamanta S.C. A. S.A. ALBA, deşi a invocat dispoziţiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a înţeles să solicite pe calea dreptului comun recuperarea creanţelor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, şi nu în cadrul procedurii insolvenţei S.C. B. S.A..

În acest context Înalta Curte subliniază lipsa de consecvenţă a primei instanţe învestite cu soluţionarea cauzei, care în prima declinare de competenţă a calificat acţiunea cu care a fost învestită, raportat la prevederile art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, ca fiind o cerere care decurge din executarea unui contract administrativ, ce se soluţionează de către instanţa civilă de drept comun, pentru ca apoi, aceeaşi instanţă, fără să ia act de nicio modificare a aceleiaşi acţiuni, să o califice ca fiind o cerere în materia insolvenţei, ce nu poate fi soluţionată în cadrul unei acţiuni de drept comun, ci exclusiv în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei S.C. B. S.A..

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, chestiunea competenţei - inclusiv a competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cauzei - a fost tranşată de Curtea de Apel Alba Iulia prin hotărâre definitivă, dată de la care nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice repunerea în discuţie a competenţei astfel stabilite. Invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Alba s-a făcut atât cu nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în regulatorul de competenţă al Curţii de Apel Alba Iulia, dar şi a principiului disponibilităţii, prin calificarea cererii cu judecarea căreia a fost învestită instanţa ca fiind o cerere în materia insolvenţei.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse şi regulatorul de competenţă pronunţat deja în cauză, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2019.