Time-barred revision in unlawful-dismissal case fails; prior final judgment upheld

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 8528/29.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Prin decizia nr. 4570/2017 din 26 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de apelantul-contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 8528/29.09.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., prin administrator judiciar C. SPRL, ca nefondat.

Prin sentinţa civilă nr. 6160 din data de 15.06.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea formulată de contestatorul D. împotriva intimatei S.C. B. S.A. ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 5347/01.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, cu majoritate, a admis apelul declarat de apelantul-contestator D. împotriva sentinţei civile nr. 6160 din data de 15.06.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., în insolvenţă, administrator special E., şi administrator judiciar C. S.P.R.L; a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că: a admis contestaţia formulată de D.; a anulat decizia nr. 649/06.11.2015 emisă de intimata S.C. B. S.A.; a dispus reintegrarea contestatorului pe postul şi funcţia deţinute anterior concedierii; totodată, a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrării efective, precum şi dobânda legală aferentă de la data de 07.12.2015 la data plăţii efective. Cu opinie separată, în sensul respingerii apelului ca nefondat.

Prin cererea de revizuire transmisă la data de 28.02.2019 (conform plicului ataşat la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti) şi înregistrată sub nr. x/2019 la data de 04.03.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, revizuientul A. a solicitat admiterea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 4570/2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuientul, în dezvoltarea motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a arătat faptul că, în concret, concedierea sa a fost dispusă ca urmare a punerii în executare a Deciziei nr. 24/02.07.2015, emisă de Consiliul de Administraţie, prin care s-a aprobat reorganizarea în cadrul căreia a fost desfiinţat şi postul pe care îl ocupa şi implicit, în baza căreia s-a emis şi decizia de concediere nr. 532/28.09.2015.

Prin aceeaşi Decizie nr. 24/02.07.2015 emisă de F. a mai fost desfiinţat şi postul colegului său, dl. D., postul unic de Director Reparaţii la Direcţia Reparaţii din cadrul societăţii intimate fiind şi el afectat de măsura concedierii, prin emiterea Deciziei de concediere nr. 649/06.11.2015.

S-a arătat că acesta a contestat măsura concedierii, instanţa de fond pronunţându-se prin sentinţa civila nr. 6160/15.06.2016 a Tribunalului Bucureşti, respingând acţiunea contestatorului ca neîntemeiată, însă, cu toate acestea, Curtea de Apel Bucureşti a schimbat, în tot, hotărârea instanţei de fond, admiţând apelul formulat de reclamantul D., în dosarul nr. x/2015.

Revizuientul a mai susţinut că, în acelaşi proces de concediere, derulat în baza Deciziei nr. 24/02.07.2015, emisă de Consiliul de Administraţie al Societăţii B. S.A., prin care au fost aprobate noua organigrama a societăţii F. S.A. şi regulamentul de organizare şi funcţionare, a fost emisă atât decizia sa de concediere cât şi decizia de concediere a colegului D..

Astfel, în urma emiterii deciziilor generale aplicate în procesul de concediere, s-au emis deciziile de concediere nr. 532/28.09.2015 şi nr. 649/06.11.2015, ambii înţelegând să conteste măsura concedierii.

Cu toate acestea, în cazul său, în dosarul nr. x/2015, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că procesul de concediere a fost unul legal şi decizia sa de concediere conformă cu dispoziţiile legale aplicabile, iar, în cazul colegului său, dl. D., prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul formulat de acesta şi a fost dispusă anularea deciziei sale de concediere, identică cu decizia contestată în dosarul nr. x/2015.

Având în vedere că procesul de concediere a amândurora a fost dispus ca urmare a aceloraşi decizii, dar şi faptul că deciziile de concediere în sine sunt identice, nu este posibilă considerarea de către instanţă a uneia dintre aceste decizii de concediere ca fiind temeinică şi legală şi menţinută, ca atare, de instanţă (respectiv decizia sa de concediere nr. 532/28.09.2015), iar decizia identică a colegului D. să fie considerată nelegală de către instanţă, prin pronunţarea hotărârii nr. 5347/01.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuientul a arătat următoarele:

"raţiunea edictării căii extraordinare de atac a revizuirii, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi anume în ipoteza în care înscrisul nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, fiind clar că partea care cere revizuirea unei hotărâri bazată pe aceste argumente s-a aflat în imposibilitatea de a avea la dispoziţie înscrisul în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

De la data comunicării Hotărârii nr. 5347/01.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, a ajuns la cunoştinţa sa că soluţia din cauza identică a colegului său a fost de admitere a apelului şi de constare a nelegalităţii aceleiaşi proceduri a concedierii colective desfăşurate şi în cauza în care s-a judecat contestaţia la decizia sa de concediere, respectiv în dosarul nr. x/2015."

Revizuientul a solicitat, ca să fie avută în vedere, în acest sens, următoarele:

"hotărârea anexată prezentei la Anexa nr. 1, respectiv hotărârea nr. 5347/01.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, cu caracter de înscris nou, care nu a putut fi avut în vedere la momentul judecării prezentei cauze în apel, înscris din care rezultă că procesul de concediere în care s-a emis şi decizia sa de concediere a fost considerat nelegal şi, prin urmare, decizia de concediere a colegului său a fost anulată ca fiind nelegală de către Curtea de Apel Bucureşti.

Din hotărârea de la Anexa nr. 1 la prezenta cerere rezultă că decizia de concediere a colegului, identică cu cea a revizuientului, amândouă emise de F., în baza aceloraşi decizii de reorganizare dispuse de Consiliul de Administraţie F., a fost considerată nelegală, raportat la nemotivarea acesteia, considerând că: "În opinia majoritară a Curţii de Apel, soluţia primei instanţe în aceste limite este greşită şi se impune a fi schimbată, în sensul constatării nulităţii deciziei de concediere pentru neindicarea motivelor care au determinat angajatorul să adopte o astfel de măsură (pag. 7 a hotărârii menţionate).", în timp ce, în cazul analizei deciziei sale de concediere de către Curtea de Apel Bucureşti, s-a reţinut că "în cauză de faţă, Curtea constată că decizia contestată cuprinde motivele ce au stat la baza încetării raporturilor de muncă dintre părţi, angajatorul precizând expres faptul că această concediere este motivată de faptul că postul de Director de la Direcţia Juridică şi Management, deţinut de angajat, a fost desfiinţat în condiţiile art. 65 din Codul Muncii, conform noii organigrame a societăţii B. S.A. şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, ce au fost aprobate prin decizia nr. 24/02.07.2015, emisă de consiliul de administraţie, în vigoare din data de 27.07.2015 (pag 15 a hotărârii a cărei revizuire se solicită)."

Astfel, revizuientul a arătat că, avându-se în vedere textul identic cuprins atât în decizia de concediere nr. 532/28.09.2015, contestată în prezenta cauză, cât şi în decizia de concediere nr. 649/06.11.2015 a colegului D., este de necontestat că instanţa trebuie să aibă în vedere hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi să admită prezenta cerere de revizuire.

Din studiul dosarul nr. x/2015, a rezultat faptul că o serie de documente cu caracter definitoriu în schimbarea soluţiei din propria sa cauză nu au fost depuse în dosarul care are ca obiect contestaţia la decizia sa de concediere, respectiv în dosarul nr. x/2015.

Documentele respective, depuse de F. în dosarul colegului pentru termenul din 20.04.2016 sunt: adresa nr. x/12.04.2016 emisă de Direcţia Resurse Umane şi Secretariat General având ataşate şi extrasele din Revisal, transmisă către persoana care i-a preluat poziţia, dl. G., Director Direcţia Juridică şi Achiziţii din cadrul F. (depuse la Anexa nr. 4 la prezenta cerere de revizuire), decizii relevante emise de Consiliul de Administraţie al F. pe perioada aprilie 2015- martie 2016 din care ar rezulta direct/indirect direcţiile principale de activitate şi dezvoltare a societăţii în etapele viitoare (depuse la Anexa nr. 5 la prezenta cerere de revizuire).

Revizuientul a arătat că faţă de înscrisurile care denotă în mod clar că, dacă ar fi fost depuse şi în cauza care face obiectul dosarului nr. x/2015, ar fi condus la o altă soluţie din partea instanţei şi în contestaţia deciziei sale de concediere, instanţa trebuie să admită prezenta cerere de revizuire bazată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, deciziile la care se face referire, depuse la Anexa nr. 4 la prezenta cerere de revizuire, au fost avute în vedere la pronunţarea soluţiei care atestă nelegalitatea deciziei de concediere din cauza dlui. D. împotriva aceluiaşi angajator, instanţă reţinând că: "În plus, hotărârile luate în Consiliul de Administraţie al societăţii în limitele recunoscute prin actul constitutiv produc efecte juridic în planul dreptului societar, şi nu în planul relaţiei de muncă stabilite cu un salariat, nefiindu-i comunicate acestuia din urmă, şi deci inopozabile în consecinţă, nici Nota nr. x/02.07.2015 ce a fost amintită exclusiv în decizia nr. 24/02.07.2015, iar nu în decizia de concediere.[pag. 8 a hotărârii nr. 5347/01.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015)."

Pe de altă parte, în hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanţa face referire la o Notă care nu este menţionată în decizia de concediere analizată în cauză şi menţionează că "din nota nr. x/02.07.2015, anexă la Decizia nr. 24/02.07.2015 emisă de Consiliul de Administraţie al societăţii rezultă că prin reorganizare societăţii intimate s-a urmărit reorganizarea societăţii cu scopul de a armoniza structura organizatorică a societăţii cu activităţile prioritare pentru etapele actuale şi viitoare, comasarea unor activităţi pentru o bună coordonare a proceselor tehnice şi informaţionale din cadrul societăţii, şi nu în ultimul rând, utilizarea eficientă a forţei de muncă existente în societate (pag 15 a hotărârii nr. 4570/26.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în prezenta cauza)", fiind de la sine înţeles că respectivele înscrisuri sunt unele cu forţă probantă prin ele însele, putând să conducă la o schimbare a deciziei Curţii de Apel în prezenta cauză, raportat la concluziile instanţei, astfel cum au fost redate în hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Înscrisurile ataşate, deşi existau, nu au fost depuse de angajatorul intimat în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015, acestea având valoare determinantă în situaţia de fapt reţinută de instanţa de judecată, conţinând informaţii necomunicate revizuentului.

La termenul de judecată din data de 21.05.2019, Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin1 pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2995 din 4 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuientul A., împotriva deciziei civile nr. 4570 din data de 26.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. prin administrator judiciar H. SPRL.

Totodată, a declinat judecata cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut ca o constatare prealabilă, că, în dezvoltarea motivelor de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuientul a adus argumente care au corespuns celuilalt motiv de revizuire.

În concret, în dezvoltarea motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a accentuat faptul că ar fi de ne neconceput ca două hotărâri privind legalitatea unor decizi individuale de concediere, emise în cadrul aceleiaşi proceduri de concediere colectivă, să fie diametral opuse ca mod de soluţionare ceea ce, în raport de acest susţineri, pare, mai degrabă, să argumenteze, desigur în opinia revizuientului, incidenţa pct. 8 a art. 509, iar nu a punctului 5, iar, corespunzător dezvoltării motivului de revizuire întemeiat pe prevederile pct. 8, revizuentul aduce argumente legate de existenţa, în dosarul colegului său, a unor înscrisuri care, dacă ar fi existat în dosarul său, ar fi fost determinante pentru pronunţarea unei alte soluţii de către instanţa de apel în dosarul nr. x/2015, cea ce s-ar încadra în chip logic, din punct de vedere argumentativ, în aria de apreciere asupra incidenţei art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aşa cum, amestecând în chip regretabil dezvoltarea celor două motive de revizuire, revizuentul expune în cererea sa de revizuire.

Pe cale de consecinţă, pentru a conferi o logică argumentativă rezonabilă cererii de revizuire, instanţa de revizuire a analizat incidenţa pct. 5 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la argumentele dezvoltate în cererea de revizuire subsecvent menţiunilor legate de dezvoltarea motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând ca motivele inserate în dezvoltarea motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. să fie avute în vedere la analiza pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Din această perspectivă, instanţa a reţinut că petentul invocă drept înscrisuri noi care ar avea un caracter determinant în schimbarea soluţiei asupra căreia s-a oprit completul de apel în dosarul nr. x/2015 un număr de înscrisuri administrate într-o cauză distinctă de cea care a format obiectul dosarului nr. x/2015 şi care a avut ca obiect concedierea unui alt salariat, coleg al petentului din prezenta cauză, concediere care a fost apreciată ca fiind nelegală.

În afara condiţiei ca înscrisurile să fie noi şi aibă aptitudinea de a schimba soarta juridică a cauzei deduse judecăţii, pentru a fi incidentă cauza de revizuire descrisă în art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa a reţinut că este necesar ca partea interesată, respectiv revizuientul din prezenta cauză, să probeze că respectivele înscrisuri nu au putut fi prezentate în cauza a cărei decizie se solicită a fi retractată, ca urmare a unei împrejurări mai presus de voinţa părţilor sau pentru că ar fi fost reţinute de către partea potrivnică, ceea ce petentul nu a probat.

Însuşi faptul că acele înscrisuri la care face trimitere revizuientul în cererea sa au fost administrate într-o altă cauză arată că pârâta nu le-a ţinut ascunse, ci le-a prezentat pentru că, în acea cauză, colegul revizuientului, prin strategia procesuală aleasă de către apărătorul său, le-a solicitat a fi depuse la dosar.

Nimic nu l-a împiedicat, în chip real, pe reclamant să formuleze o solicitare similară în faţa instanţei care a judecat apelul în dosarul nr. x/2015, inabilitatea strategiei procesuale în cauza soluţionată definitiv printr-o hotărâre care nu i-a dat câştig de cauză reclamantului neputând deschide calea către retractarea deciziei intrate în puterea lucrului judecat.

Faptul că revizuentul, parte reclamantă în dosarul nr. x/2015, nu s-a gândit să solicite instanţei obligarea pârâtului la depunerea înscrisurilor despre care face vorbire în cererea de revizuire nu atribuie acestor înscrisuri vreun caracter ocultat de către partea adversă şi nici nu face incidentă ipoteza unei împrejurări mai presus de voinţa părţilor întrucât strategia procesuală reprezintă chiar voinţa părţii, exercitată în scopul alegerii celei mai bune variante probatorii astfel încât pretenţiile să fie privite atât în primă instanţă cât şi în ultimă instanţă ca fiind întemeiate.

Pe cale de consecinţă, instanţa de revizuire a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire aferent dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În privinţa cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire a observat că petentul socoteşte contradictorii două decizii pronunţate, în speţe diferite, de către Curtea de Apel Bucureşti, devenind incidente dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. şi neputând opera, potrivit prevederilor art. 510 alin. (3) din C. proc. civ., o prorogare de competenţă, context în care a declinat judecata cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) cpt. 8 C. proc. civ. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca această instanţă, în calitate sa de instanţă mai mare în grad, să aprecieze dacă situaţia de fapt expusă de către petent, respectiv existenţa a două decizii diferite, pronunţate în cauze distincte şi care au privit reclamanţi diferiţi, pot fi socotite hotărâri definitive potrivnice.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 9 septembrie 2019, sub nr. x/2019.

În şedinţa publică din 7 noiembrie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Examinând cererea de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect revizuirea deciziei nr. 4570/2017 din 26 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu decizia nr. 5347/01.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 5347/01.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015.

Se reţine că cererea de revizuire a fost transmisă prin poştă la data de 28 februarie 2019 (conform plicului ataşat la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti), solicitându-se revizuirea deciziei nr. 4570/2017 din 26 septembrie 2017, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri.

Înalta Curte constată că revizuientul nu a formulat cerere de repunere în termen şi nici nu a invocat vreo împrejurare care să îl fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.

În cauză nu pot fi reţinute susţinerile revizuentei în sensul că partea pe care o reprezintă nu a avut cunoştinţă despre hotărâre decât cu o lună înainte de momentul la care a formulat cererea de revizuire, întrucât termenul prevăzut de lege curge de la pronunţare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că revizuientul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4570/2017 din 26 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2019.