Jurisdiction for appellate review of labor discrimination judgment clarification under Civil Procedure Code parallelism rules

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 04.02.2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat instanţei lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 93 din 28.10.2008 a Curţii de Apel Iaşi.

În motivarea cererii petenta reclamantă a arătat că se impune clarificarea raportului dintre indemnizaţia de bază şi obligaţia stabilită prin sentinţă în sarcina pârâţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 93 din 28.10.2008 pârâţii au fost obligaţi la plata diferenţelor de drepturi salariale între drepturile salariale calculate potrivit anexei O.U.G. nr. 27/2006 pct. 6-13 şi drepturile efectiv încasate.

Potrivit susţinerilor petentei aceste diferenţe salariale au fost achitate până la data de 12.11.2009 deşi trebuiau plătite şi în continuare întrucât au făcut parte din indemnizaţia "avută" de drept în conformitate cu prevederile legale care au reglementat salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice începând cu 01.01.2010.

În opinia petentei pârâţii trebuiau să pună în executare şi dispoziţia cuprinsă în sentinţă privind achitarea "în continuare, pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare"

Cu referire la "înţelesul dispozitivului" sentinţei petenta a invocat statuările instanţei constituţionale respectiv Decizia nr. 201/2016 paragraful 29; Decizia nr. 295/2017 pct. 20; Decizia nr. 10/2017 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie paragraful 47-49;

Potrivit celor statuate prin deciziile invocate, petenta a arătat că indemnizaţiile de încadrare brute lunare la data de 01.01.2010 erau cele stabilite la data de 31.12.2009, respectiv potrivit Sentinţei 93/2008 a Curţii de Apel Iaşi adică cele rezultate din aplicarea valorii de referinţă la coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi pentru procurorii DNA, DIICOT.

Enumerând succesiunea legilor ce au reglementat salarizarea magistraţilor petenta a subliniat că toate actele normative s-au raportat la indemnizaţia de încadrare acordată în anul anterior respectiv începând cu luna decembrie 2009.

Prin încheierea din 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, cauza cu dosar nr. x/2008 a fost scoasă de pe rol şi dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Târgu Mureş, având în vedere că prin încheierea nr. 953/7.05.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de petenta Curtea de Apel Iaşi privind strămutarea cauzei.

Dosarul nr. x/2008 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 14 mai 2019.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2008 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 93 din 28.10.2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2008.

În motivarea acestei soluţii Curtea a reţinut, în esenţă, că pentru a pronunţa hotărârea a cărei lămurire se solicită (sentinţa civilă nr. 93 din 28.10.2008) instanţa a constatat existenţa discriminării indirecte, reclamanta care face parte din categoria magistraţilor excluşi de la aplicarea prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 137/2000, este îndreptăţită de la acordarea despăgubirilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000, egale cu drepturile salariale de care a fost lipsită prin neaplicarea coeficienţilor prevăzuţi de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, nr. crt. 6-13 în raport cu funcţia pe care o deţine. Drepturile salariale solicitate trebuie acordate începând cu data de la care au fost solicitate până la data pronunţării hotărârii şi în continuare, până la înlăturarea stării de discriminare şi actualizarea cu indicele de inflaţie pentru a se asigura o reparaţie echitabilă şi integrală a prejudiciului suferit.

Potrivit art. 2811 C. proc. civ. "(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

Acţiunea formulată de reclamantă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit art. 27 din O.G. nr. 137/2000 - (1) Persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului."

Analizând limitele în care a fost investită, instanţa de fond a constatat discriminarea şi a obligat pârâţii la plata despăgubirilor egale cu diferenţele salariale.

Drepturile astfel stabilite - despăgubiri - au avut în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2006, apreciate ca având caracter discriminatoriu, însă instanţa nu a dispus reîncadrarea reclamantei conform anexei O.U.G. nr. 27/2006 nr. crt. 6-13, ci a cuantificat valoarea despăgubirii ca reprezentând diferenţa dintre salariile efectiv încasate şi "drepturile salariale calculate potrivit O.U.G. nr. 27/2006 anexa nr. crt. 6-13" pentru alte categorii de magistraţi.

Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că, pe deoparte, aceste aspecte rezultă cu claritate din dispozitivul şi considerentele sentinţei dar pe de altă parte această interpretare se impune prin prisma temeiului de drept al acţiunii reclamantei coroborat cu interpretarea dată prin Deciziile nr. 818-821 din 3 iulie 2008 a Curţii Constituţionale (decizii anterioare pronunţării sentinţei) prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de Ministerul Justiţiei şi s-a constatat că dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (3), precum şi dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000, sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Cu alte cuvinte dispozitivul hotărârii poate şi trebuie lămurit din perspectiva argumentelor aduse de instanţă la momentul pronunţării hotărârii.

Aşa cum s-a arătat obiectul acţiunii a avut în vedere stabilirea stării de discriminare pe de o parte şi remediul legal pentru aceasta respectiv acordarea de despăgubiri care să înlăture starea astfel reclamată. Instanţa a avut în vedere prejudiciul cauzat şi procedând la cuantificarea lui a stabilit nivelul despăgubirilor fără să oblige pârâţii, aşa cum am mai arătat, la stabilirea unui salariu de încadrare diferit.

Despăgubirile din sentinţă reprezentă un adaos la salariu şi nicidecum un alt salariu de bază aşa cum sugerează reclamanta prin cerere.

Interpretând altfel înţelesul şi întinderea efectelor hotărârii judecătoreşti instanţa ar adăuga nepermis la obiectul cererii de chemare în judecată şi aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul pronunţării hotărârii precum şi la constatările instanţei constituţionale.

Împrejurarea că aceste drepturi - despăgubiri - sub formă de adaos au fost plătite până la o anumită dată aleasă discreţionar de pârâţi prin raportare la dispozitivul sentinţei, nu poate forma obiectul prezentei analize întrucât excede limitelor cererii formulate de reclamantă.

Împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2008 a formulat recurs A., solicitând, în sinteză, admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii formulate.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23.09.2019.

La termenul din 7 noiembrie 2019, examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei sale materiale, Înalta Curte reţine următoarele:

Petenta şi-a întemeiat cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 93 din 28.10.2008 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2008 în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pe dispoziţiile art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit normei legale evocate, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cerere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

Înalta Curte reţine că art. 2813 alin. (1) din acelaşi Cod statuează că "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea."

Astfel, textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Pentru identitate de raţiune, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare se cere se impune şi în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererilor de lămurire, îndreptare sau completare.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este un litigiu guvernat de legislaţia muncii, situaţia de discriminare invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale ce le revin în baza contractului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Se constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008 păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

Se mai constată că, urmare a abrogării art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursurile formulate împotriva hotărârii de primă instanţă au fost soluţionate tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. impune, aşadar, ca şi în cazul recursurilor îndreptate împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competenţa de soluţionare a cauzei să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, în complet format din trei judecători.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi la art. 2813 C. proc. civ., văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată din oficiu.

Declină în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2019.