Bank deposit theft: liability for lost investment income and moral damages under Civil Code contract and tort provisions

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

A.Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 15 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 209.300 RON, constând în: suma de 130.000 RON, reprezentând suma care i-a fost sustrasă în data de 23 februarie 2009 din contul curent nr. x; suma de 79.300 RON daune reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a neutilizării sumei sustrase, calculat de la data de 23 februarie 2009 (data furtului) până în prezent.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 Euro, reprezentând daune morale decurgând din traumele psihice produse, pe de o parte, de faptul dispariţiei banilor din cont, iar pe de altă parte, de reaua credinţă şi atitudinea pasivă şi sfidătoare avută de pârâta B., prin angajaţii săi până în prezent.

2. Prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2016 prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

B.Hotărârea primei instanţe.

3. Prin sentinţa civilă nr. 7984 din 16 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 130.000 de RON, reprezentând sumă sustrasă din contul reclamantului deschis la pârâtă, a respins cererea de chemare în judecată pentru celelalte sume, ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

C.Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

4. Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulate, astfel cum a fost aceasta detaliată prin petitul cererii şi precizată pe parcursul procesului, în sensul admiterii şi a capetelor de cerere privind acordarea beneficiului nerealizat şi a daunelor morale, menţinerea hotărârii apelate sub aspectul admiterii capătului principal de cerere, privind restituirea sumei de 130000 RON (RON) reprezentând suma care i-a fost sustrasă în data de 23 februarie 2009 din contul curent nr. x; obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul proces.

D.Hotărârea instanţei de apel.

5. Prin decizia nr. 1881 din 31 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A., împotriva sentinţei civile nr. 7984 din 16 decembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata B. S.A..

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

6. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-recurent A. aducându-i următoarele critici:

7. Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, în considerentele deciziei recurate, după ce s-a luat act de scrierea pe cale convenţională de către reclamant, cu suma aflată în depozit, la Fondul de Investiţii C. şi de actul care materializează această operaţiune, în aceleiaşi considerente s-a apreciat că nu s-a dovedit existenţa unei convenţii încheiate cu banca în privinţa subscrierii.

8. Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

9. Sub un prim aspect, în ce priveşte cererea de acordare a beneficiului nerealizat, instanţa de apel a făcut abstracţie de o serie de prevederi legale, care reglementau acest aspect.

Pârâta trebuia să răspundă pentru lipsirea nelegală a reclamantului de suma sustrasă, potrivit clauzelor din convenţia încheiată între părţi, clauze ce erau obligatorii, potrivit art. 969 din vechiul C. civ. dar şi art. 1350 din Noul C. civ., acestea fiind cuprinse în paragraful "Responsabilităţi" din "Condiţiile generale de derulare a afacerilor pentru persoane fizice".

10. Situaţia creată prin sustragerea sumei de bani din contul curent al reclamantului, trebuia să angajeze răspunderea băncii pentru lipsirea ilegală a reclamantului de suma menţionată şi de beneficiile acesteia.

11. Sub acest aspect s-a menţionat faptul că pârâta a încălcat prevederile art. 2107 alin. (2), art. 2114, art. 2191 alin. (1) şi pe cele art. 2824 C. civ., ce se referă la contractul de depozit şi respectiv la depozitul de fonduri, precum şi prevederile alin. (2) pct. 85 din reglementarea contabilă aprobată prin Ordinul BNR nr. 27/2010.

12. Aşa după cum rezultă din prevederile art. 1082 şi art. 1083 din vechiul C. civ. şi din prevederile art. 1350 din Noul C. civ., în materia contractuală culpa debitorului se prezumă, acesta fiind obligat la despăgubiri cât timp nu demonstrează lipsa culpei, aceasta însemnând că depozitarul trebuie să răspundă pentru prejudiciile create prin neîndeplinirea obligaţiei de a proteja sumele încasate de la reclamant.

13. Beneficiul nerealizat este rezultatul direct al nerestituirii sumei depozitate şi era pe deplin previzibil, fiind o consecinţă directă a refuzului băncii pârâte de restituire a sumei depozitate.

14. Acest beneficiu nerealizat reprezintă contravaloarea fructelor civile de care a fost lipsit pe toată perioada de la momentul sustragerii sumei, mai ales că reclamantul a subscris la Fondul de Investiţii C. cu suma aflată în depozit, dovada fiind depusă la dosarul cauzei, însă suma respectivă a fost sustrasă din depozit şi exclusă din mecanismul de aplicare al fondului.

15. Refuzul restituirii sumei a fost consecinţa atitudinii asumat prejudiciabile a intimatei-pârâte, iar în condiţiile în care Fondul de Investiţii C. este gestionat chiar de către intimata-pârâtă, iar dobânda legală este un aspect notoriu şi unanim acceptat, este de domeniul evidenţei că pentru intimata-pârâtă erau pe deplin previzibile consecinţele prejudiciabile ale nerestituirii sumei.

16. În ce priveşte capătul de cerere de acordare a daunelor morale, hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea ori ignorarea legii, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 1347 alin. (1) şi (2), art. 1349, art. 1357 - 1371 şi ale art. 1381-1395 din Noul C. civ.

17. Daunele morale au fost solicitate ca urmare a traumelor psihice suferite şi impactul emoţional emotiv produs atât asupra sa, cât şi asupra întregii familii. A fost menţionat faptul că în tot acest interval de timp de la sustragerea banilor şi până la zi, starea sa de sănătate s-a alterat, iar medicii i-au recomandat evitarea emoţiilor negative puternice, pentru a putea ţine sub control hiper tensiunea arterială.

F. Considerentele instanţei de recurs.

18. În prezenta decizie au fost avute în vedere prevederile art. 499 C. proc. civ.

19. La data de 14 februarie 2019, Înalta Curte a pronunţat o încheiere prin care a respins excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă B. S.A. şi a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul-recurent A..

20. În ce priveşte recursul declarat de împotriva deciziei recurate, acesta va avea în vedere doar cererile privind acordarea beneficiului nerealizat şi a daunelor morale, hotărârea privind restituirea sumei sustrase, în cuantum de 130.000 RON, rămânând deja definitivă.

21. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:

22. În ce priveşte beneficiul nerealizat, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1084-1086 din vechiul C. civ., decizia recurată cuprinzând şi motive contradictorii.

23. Astfel, potrivit art. 1084 daunele interese cuprind în afara de pierderea suferită şi beneficiul de care a fost lipsit creditorul. Or, în situaţia de faţă, prin sustragerea sumei de bani încă din anul 2009, este evident că reclamantul a fost lipsit atât de suma de bani sustrasă, cât şi de beneficiile pe care le-ar fi putut obţine prin subscrierea sumelor respective la Fondul de Investiţii C., unde se acorda altă dobândă, mai ales că la dosarul cauzei (pag. 60-80 dos. Tribunal) există dovada faptului că reclamantul, în perioada imediat următoare sustragerii sumei din cont, a făcut depozite la Fondul de Investiţii C..

24. Este greşită reţinerea instanţei de apel că nu ar fi întrunită condiţia previzibilităţii cerută de art. 1085 din vechiul C. civ., cât timp intimata-pârâtă era cea care gestiona Fondul de Investiţii C., iar în mod uzual clienţii băncii puteau trece sumele din conturile curente în contul de subscrierea la respectivul fond, situaţie în care se încadrează şi reclamantul din cauza de faţă.

25. Din datele existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul obişnuia să depună sume în Fondul de Investiţii C., astfel încât lipsirea sa de posibilitatea de a transfera sumele sustrase către conturile din respectivul fond, fac ca beneficiul nerealizat să fie o consecinţă directă a neexecutării obligaţiei de punere la dispoziţia reclamantului a sumelor de bani sustrase din cont.

26. Nu era nevoie de o convenţie anterioară prin care să se dovedească faptul că suma sustrasă ar fi urmat să fie depusă în Fondul de Investiţii C., cât timp aceasta se putea încheia oricând, la o simplă cerere a reclamantului şi cât timp s-a dovedit că acesta a făcut mai multe depuneri în respectivul fond, în perioada imediat următoare sustragerii sumei.

27. Nu se poate reţine nici susţinerea instanţei de apel potrivit căreia reclamantul nu a învestit instanţa cu o solicitare de acordare a beneficiului nerealizat sub forma de dobânzi legale, ci a insistat ca acest beneficiu nerealizat să fie cuantificat în raport de randamentul unor subscrierii la un fond de investiţii, deoarece nu era important acest aspect, adică al modului efectiv de calcul al beneficiului nerealizat, ci faptul că a fost solicitat beneficiul nerealizat, reclamantul solicitând acest beneficiu realizat sub forma randamentului la Fondul de Investiţii C. doar pentru că a considerat că are suficiente probe în acest sens, însă instanţa trebuia să aprecieze asupra modului de calcul al beneficiului nerealizat, iar nu să reţină că nu a fost cerut, în mod expres, în forma dobânzii legale.

28. Prin urmare, instanţa de apel tocmai a încălcat principiul disponibilităţii, neputându-se constata că l-a respectat, aşa după cum aceasta a reţinut.

29. În ce priveşte daunele morale, Înalta Curte reţine următoarele:

Deşi, în condiţiile vechiul C. civ., daunele morale nu sunt recunoscute, atât jurisprudenţa cât şi doctrina au recunoscut principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, daunele suferite putând fi atât materiale cât şi nepatrimoniale, chiar în condiţiile încheierii unei convenţii în temeiul prevederilor C. civ. - 1865.

30. Instanţa de apel trebuie să reexamineze cauza, atât pe baza probelor deja administrate, iar dacă mai este nevoie, să administreze alte probe noi, şi să concluzioneze dacă nu cumva reclamantul, prin simplul fapt că a fost lipsit de o sumă atât de importantă, pe o perioadă atât de lungă, nu a suferit o traumă psihică, traumă ce poate fi cuantificată în sume de bani, avându-se în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

31. Având în vedre cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte decizia recurată şi va trimite cauza pentru o nouă judecată, la aceeaşi instanţă de apel, cu privire la beneficiul nerealizat şi la daunele morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1881 din 31 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează, în parte, decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel cu privire la beneficiul nerealizat şi daunele morale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 noiembrie 2019.