Cassation inadmissible in commercial register strike-off dispute due to exclusive appellate remedy under special legislation

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, petenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 9954/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, solicitând desfiinţarea acesteia şi înlăturarea menţiunii din registrul comerţului privind radierea S.C. A. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 678 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă plângerea formulată de petenta Administratia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petenta, prin decizia nr. 211/2018 din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, apelul fiind admis. A fost schimbată în tot sentinţa, în sensul că a fost admisă plângerea şi anulată rezoluţia nr. 9954/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt. A fost înlăturată menţiunea privind radierea societăţii din evidenţele registrului comerţului.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta B. I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. A. S.R.L., motivele fiind, în esenţă, următoarele:

În cuprinsul deciziei recurate se face abstracţie de faptul existenţei la dosar a documentului provenit de la Primăria Municipiului Slatina prin care se comunica lichidatorului judiciar că debitoarea nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile. În lipsa oricăror dovezi că în averea societăţii ar exista alte bunuri care să poată fi valorificate în vederea repartizării sumelor obţinute către creditorul bugetar, în mod nefondat s-a reţinut că lichidatorului care nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile prevăzute expres la art. 253 alin. (3) şi art. 260 alin. (4) şi (5).

Instanţa de apel, invocând nerespectarea de către lichidatorul judiciar a acestor prevederi a făcut abstracţie de faptul că în raportul final de lichidare acesta a arătat că nu a primit nici un document contabil de la reprezentanţii S.C. A. S.R.L., fiind pus în imposibilitatea obiectivă de a face un inventar, de a incheia un bilanţ şi de a constata situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii.

În primul raport depus la O.R.C. Olt, lichidatorul a menţionat că în lipsa oricăror documente provenite de la societate, a luat în considerare declaraţia de creanţă/fişa pe plătitor transmisă de A.J.F.P. Olt, prin care i s-a comunicat valoarea debitului cu care societatea figurează în evidenţele fiscale, şi anume 8.025 RON. Raportat la prevederile art. 5 pct. 72 din Legea 85/2014, care prevede un prag minim al creanţei de 40.000 RON pentru a putea fi introdusă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, lichidatorul judiciar a respectat întocmai prevederile art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În accepţiunea prevederilor legale, pentru admiterea cererii de radiere nu este necesar ca debitoarea să facă dovada achitării datoriilor, astfel că existenţa debitului către bugetul de stat nu reprezintă un motiv de neînchidere a operaţiunilor de lichidare şi de respingere a solicitării de radiere a societăţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Intimata a prezentat asemenea punct de vedere.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este declarat împotriva deciziei nr. 211/2018 din 28 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 9954/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, reclamanta solicitând desfiinţarea acesteia şi înlăturarea menţiunii din registrul comerţului privind radierea S.C. A. S.R.L.

Articolul 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului statuează că:

"În soluţionarea cererilor potrivit art. 1 şi 2, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluţie, constituirea societăţilor comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului, a publicităţii, precum şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiilor-tip pe propria răspundere şi a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare". Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată, hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii fiind executorie şi supusă numai recursului (alin. (7).

Calea de atac a recursului, reglementată de dispoziţiile legale mai sus menţionate trebuie calificată ca fiind "apel", prin raportare la prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data introducerii acţiunii (12.10.2017), orice înregistrări în registrul comerţului sunt executorii şi sunt supuse numai apelului.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza a 2-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 211/2018 din 28 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2019.