Employer's damages claim against former employees assigned to claimant's seat court in negative jurisdiction conflict.

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1593 din 27 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin cererea dedusă judecăţii reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ a SĂRII S.A. - prin SUCURSALA SALINA OCNA DEJ a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B. ŞI C., obligarea acestora la plata sumei de 7.440 RON, reprezentând prejudiciu produs societăţii prin activitatea culpabilă pe care au exercitat-o în calitatea de director şi de salariaţi ai săi.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată - litigiu de muncă, tribunalul a reţinut că devin incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflicte de muncă) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

În sensul celor arătate mai sus este şi decizia nr. 1334 din 19 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Din împrejurarea că reclamanta îşi are sediul în Bucureşti şi constatându-se că nu s-a făcut dovada că ar avea un alt sediu în circumscripţia Tribunalului Cluj, rezultă că aceasta din urmă instanţă nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Având în vedere că aceste dispoziţii legale stabilesc imperativ care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, având ca obiect litigiile de muncă, tribunalul, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (3) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de criteriul sediului reclamantei, aflat în circumscripţia acestei din urmă instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 4829 din 16 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, iar potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Rezultă că, în vederea determinării competenţei teritoriale, legiuitorul a prevăzut două criterii alternative de stabilire a competenţei, în sensul că reclamantul, are alegerea de competenţă între instanţa de la domiciliul sau de la locul de muncă.

În raport de dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii, instanţa a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că reclamanta este o sucursală, adică un dezmembrământ lipsit de personalitate juridică, chiar raporturile juridice de muncă ce atrag competenţa exclusivă fiind încheiate şi derulate cu reclamanta, care are sediul în localitatea Dej, judeţul Cluj.

Aşadar, reclamantă este în cauză Sucursala Salina Ocna Dej, cu sediul în Dej, jud. Cluj, sucursală la care îşi desfăşoară raporturile de muncă cei trei pârâţi, aceasta fiind de altfel şi entitatea care a suferit prejudiciul ce tinde să-l acopere prin acţiunea de faţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanşat de către angajator, respectiv o acţiune în răspundere patrimonială.

Conform dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii, "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Conflictul individual de muncă este definit de dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative".

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii:

a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;

c) sindicatele şi patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

Art. 269 din acelaşi cod statuează că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Înalta Curte are în vedere, totodată, dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii."

Dat fiind că raporturile juridice de muncă ce atrag competenţa exclusivă au fost încheiate şi derulate cu SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. - SUCURSALA SALINA OCNA DEJ, care are sediul în localitatea Dej, judeţul Cluj, în funcţie de acest sediu se va determina instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Având în vedere că localitatea Dej, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Cluj, rezultă că această instanţă este competentă să soluţioneze litigiul de muncă ivit între părţi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2019.