Filtering-panel decisions immune to annulment; applications rejected as inadmissible.

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2019

Asupra contestaţiilor în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la data de 24 iunie 2019 contestatorul A. în contradictoriu cu B. şi C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 578 pronunţată la data de 20 martie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea contestaţiei în anulare contestatorul a arătat că în mod greşit Înalta Curte a considerat că termenul legal de declarare a recursului s-a împlinit la data de 28 mai 2019. În realitate, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 29 mai 2019 întrucât ziua de 28 mai 2018 a fost zi liberă, deoarece în această zi a fost ziua de Rusalii.

Prin urmare, termenul legal de declarare a recursului s-a împlinit la data de 29 mai 2019, data la care a formulat şi depus cererea de recurs.

În drept contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la data de 28 iunie 2019 contestatorul B. în contradictoriu cu intimaţii A. şi C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 578 din 20 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017 solicitând ca prin hotărârea prin care se va pronunţa să se dispună în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ. admiterea contestaţiei, anularea deciziei civile nr. 578 din 20 martie 2019 şi urmare a judecării recursului, admiterea acestuia, casarea în parte în raport de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a deciziei nr. 1105 din 3 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, respingerea apelului cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 55 din 5 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că respingerea recursului ca tardiv este rezultatul unei erori materiale evidente, săvârşite de instanţa de recurs ca urmare a omiterii/confundării unui element/date materiale importante care, dacă ar fi fost avute în vedere, ar fi atras o altă soluţie. Deşi, calea de atac a fost depusă la Oficiul poştal înăuntrul termenului legal de recurs (pe data de 29 mai 2018) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a omis în mod involuntar un element material esenţial, respectiv faptul că ziua de 28 mai 2018 (a doua zi de Rusalii) a fost potrivit art. 139 alin. (1) din Codul muncii, nelucrătoare, ceea ce înseamnă că termenul de 30 de zile s-a prelungit până în prima zi lucrătoare, în speţă, 29 mai 2018.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503-508 C. proc. civ.

Intimata C. a formulat întâmpinare la contestaţia formulată de B. prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 139 C. proc. civ., coroborat cu art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor s-a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 la pricina ce formează obiectul dosarului nr. x/2019

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale evocate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare îl formează numai hotărârile judecătoreşti definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă (…) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Textul de lege evocat stabileşte că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de instanţa supremă, în completul de filtru, prin care recursul a fost anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate.

Aşadar, nefiind supusă niciunei căi de atac rezultă că hotărârea instanţei de recurs pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste consideraţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin decizia nr. 578 din 20 martie 2019, pronunţată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a respins recursul ca tardiv declarat de B. împotriva deciziei civile nr. 1105 din 3 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Fiind o decizie prin care s-a respins recursul ca tardiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ.. În consecinţă, decizia nr. 578 din 20 martie 2019 nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege în condiţiile şi termenele stabilite de acestea, indiferent de menţinerile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate în temeiul art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţiile în anulare ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile contestaţiile în anulare formulate de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 578 din 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 noiembrie 2019.