Tort claim revived after criminal acquittal held not binding on civil damages

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2019

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. x/2016 la data de 16.12.2016, reclamanta U.A.T.C. HILIŞEU-HORIA a solicitat obligarea pârâtelor S.C. A. S.R.L. şi B. la plata sumei de 513.121 RON, din care: suma de 432.212 RON, cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a achiziţionării autogrederului marca x, seria şasiu x, suma de 25.932 RON, cu titlu de beneficiu nerealizat pentru anul 2015, sub forma majorărilor de întârziere în cuantum de 2%/lună, suma de 54.977 RON, cu titlu de beneficiu nerealizat pentru anul 2016, sub forma majorărilor de întârziere în cuantum de 1%/lună.

Prin încheierea din 02.03.2017, instanţa a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet de tip COM.

Ca urmare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016*.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017, instanţa a dispus disjungerea dosarului având ca obiect pretenţii înregistrat la cererea reclamantei U.A.T.C. HILIŞEU -HORIA, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L şi B. şi a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect pretenţii şi având ca părţi: reclamantă U.A.T.C. HILIŞEU-HORIA, în contradictoriu cu pârâta B..

Cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2017.

Prin sentinţa nr. 1729 din 20 octombrie 2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta U.A.T.C. HILIŞEU-HORIA, reprezentantă legal prin primar C., în contradictoriu cu pârâta B..

Prin decizia nr. 59 din 23 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HILIŞEU-HORIA, împotriva sentinţei nr. 1729 din 20 octombrie 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind următoarele:

Răspunderea intimatei-pârâte nu a fost niciodată analizată în raport de U.A.T.C. HILIŞEU-HORIA, pentru a se stabili dacă există sau nu raport de cauzalitate, ci a fost analizată doar în raport de partea civilă din dosarul penal, respectiv Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti.

Prin decizia nr. 31 din 27.10.2015, comunicată cu adresa din 28.10.2015 şi înregistrată la sediul Primăriei Comunei Hilişeu-Horia sub nr. x din 02.11.2015, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Botoşani, la pag. 3 pct. 2 reţine că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind efectuarea cheltuielilor publice, fiind efectuată o plată nelegală reprezentând contravaloarea unui autogreder. Se conchide că, deoarece furnizarea acestui autogreder a avut la bază o documentaţie cu menţiuni nereale, incomplete şi inexacte, s-a cauzat bugetului local un prejudiciu de 432.212 RON, în condiţiile în care deşi S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 405.000 RON către finanţator, respectiv M.A.D.R.-A.F.I.R., în fapt această sumă a fost achitată de beneficiar, respectiv comuna Hilişeu-Horia.

Condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale nu au fost analizate în raport de U.A.T.C. Hilişeu-Horia. Aşadar, nu pot fi reţinute puterea de lucru judecat şi nici efectul pozitiv al hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care partea nu a participat la soluţionarea cauzei respective sub aspectul laturii civile.

În situaţia în care aspectele reţinute de instanţa de apel ar fi corecte, dispoziţiile art. 28 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen. şi ale art. 1.365 C. civ. sunt lipsite de orice eficienţă, deoarece odată pronunţată o soluţie de achitare într-un proces penal înseamnă că nu ar putea avea loc niciun proces civil.

Conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

Aceleaşi dispoziţii sunt preluate şi în cadrul C. civ., în capitolul desemnat răspunderii civile pentru fapta proprie, în art. 1.365 legiuitorul statuând că instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

Aceste prevederi permit judecătorului din procesul civil să analizeze vinovăţia şi existenţa prejudiciului cauzat de o persoană faţă de care s-a dispus o soluţie de achitare, independent de raţionamentul aplicat de judecăţorul din cadrul procesului penal.

Temeiul achitării dispus faţă de pârâta B. a fost cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege pentru ca aceasta să constituie infracţiune.

Vinovăţia reglementată în dreptul penal este diferită faţă de cea prevăzută de legiuitor în dreptul civil, autorul faptei ilicite răspunzând chiar şi pentru culpa cea mai uşoară.

Instanţele nu au analizat condiţia vinovăţiei în raport de reclamantă, deşi în dosarul penal nu s-a analizat raportul de cauzalitate dintre fapta păgubitoare şi prejudiciul produs U.A.T.C. Hilişeu-Horia.

Totodată, prin decizia penală nr. 721 din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Suceava, la pag. 36, a reţinut întrunirea condiţiilor răspunderii comitentului pentru fapta prepususlui, reţinând că:

"există raport de prepuşenie şi săvârşirea unei fapte de către inculpată în funcţiile ce i s-au încredinţat, faptă comisă însă fără forma de vinovăţie cerută de lege pentru ca aceasta să constituie infracţiune".

Practic, S.C. A. S.R.L a fost chemată să răspundă pentru fapta ilicită a prepusului său, în temeiul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.

Instanţa de apel a mai reţinut faptul că "apelanta nu a produs dovezi noi, care să nu fi fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii penale", însă, astfel cum s-a arătat deja, nu a analizată acţiunea civilă în raport de reclamantă.

Un alt aspect care nu a fost avut în vedere de instanţa de apel este decizia curţii de conturi, care constată un prejudiciu apărut ulterior soluţionării acţiunii civile în procesul penal.

La data care s-a constatat producerea prejudiciului, reclamanta nu se mai putea constitui parte civilă în dosarul penal, iar la data la care putea formula cerere de constituire ca parte civilă încă nu fusese obligată de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să plătească contravaloarea autogrederului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 5 decembrie 2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 17 aprilie 2019, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 13 noiembrie 2019.

Prin încheierea de şedinţă din 2 iulie 2019, pronunţată în camera de consiliu în dosarul nr. x/2017 a fost preschimbat termenul de judecată stabilit în dosar pentru data de 6 noiembrie 2019.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

O primă critică formulată de către recurentă vizează faptul că, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut puterea de lucru judecat, deşi aceasta nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal, condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte nefiind analizate în raport cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HILIŞEU HORIA.

Înalta Curte apreciază că, prealabil, se impune a se sublinia că puterea de lucru judecat presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.

Autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată definitiv şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.

Noţiunea de proces echitabil presupune că dezlegările definitive date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluţionate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice, cu consecinţa generării incertitudinii jurisprudenţiale.

Dincolo de aceste considerente teoretice, Înalţa Curte constată că prin sentinţa penală nr. 543 din 15 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia Penală în dosarul nr. x/2013, s-a reţinut, sub aspectul laturii civile, că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - F.E.A.D.R., cu adresa nr. x/22.11.2013, în temeiul art. 15 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 404.999,84 RON, reprezentând contravaloarea parţială a finanţării nerambursabile decontate beneficiarului Comuna Hilişeu Horia. Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că persoanele vătămate Comuna Hilişeu-Horia, judeţul Botoşani - prin Primar şi S.C. D. S.A. Constanţa - prin lichidator judiciar E. I.P.U.R.L. Bucureşti nu s-au constituit parte civilă în cauză.

Totodată, prin decizia nr. 721 din 29 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2013, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. şi inculpata B. împotriva sentinţei penale nr. 543 din 15 decembrie 2014, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia Penală. În temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., inculpata B. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunilor de: participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzut de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 18 indice1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificat prin art. 79 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de participaţie improprie la înşelăciune, prevăzut de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Înalta Curte reţine, de asemenea că, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

Articolul 1.365 din noul C. civ., invocat de către recurentă, nu poate face obiectul criticii în recurs, în condiţiile în care acesta nu a fost reţinut şi aplicat de către instanţa de apel.

Aşadar, efectul pozitiv al lucrului judecat, faţă de decizia penală nr. 721 din 29 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2013, nu poate fi reţinut.

Prin urmare, chiar în situaţia în care lipseşte caracterul penal al unei fapte sau chiar şi atunci când ar lipsi vinovăţia penală, aceste împrejurări nu exclud angajarea răspunderii civile şi nu privează partea de dreptul de a cere repararea prejudiciului ce i-a fost produs.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte argumente invocate de către recurentă.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HILIŞEU HORIA PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 59 din 23 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HILIŞEU HORIA PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 59 din 23 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Casează decizia nr. 59 din 23 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2019.