Supreme Court declination of jurisdiction over appeal against tribunal ruling on abusive currency clauses in consumer credit

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Motru, secţia civilă, sub nr. dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. SA, B. SA - Agenţia Motru şi C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la art. IV pct. 4.1 alin. (2), art. 4.3 din contractul de credit nr. x din 9 ianuarie 2007, ca fiind clauze abuzive;

- obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare lunară a creditului şi comisionul de acordare a creditului de la data contractării creditului, cu aplicarea dobânzii legale aferente acestui debit până la data plăţii efective, în urma rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în prezenta cauză;

- constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la art. V pct. 5.1 din contractul de credit nr. x din 9 octombrie 2007, ca fiind abuzive;

- stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - LEU, la cursul existent în momentul semnării contractului, curs care să se calculeze la toată perioada contractului, în virtutea constatării ca abuzivă a clauzei înscrise la art. V pct. 5.1 din contractul de credit, prin raportare la art. 1271 C. civ. şi obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate în urma fluctuaţiei cursului valutar, ca diferenţă a cursului de schimb de la data semnării contractului şi până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, actualizate la data plăţii cu rata inflaţiei şi dobânda aferentă, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/2000, art. 1271 C. civ.

Prin Sentinţa nr. 562/2018 din 14 martie 2018, Judecătoria Motru, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA - Agenţia Motru, B. SA şi C..

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. IV pct. 1 din contractul de credit de consum nr. x din 9 octombrie 2007, respectiv clauza cu privire la comisionul de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului, ca fiind abuzivă şi, în consecinţă, s-a dispus eliminarea acesteia din contract.

Au fost obligate pârâtele SC B. SA - Agenţia Motru şi SC B. SA la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de acordare credit, plătibilă în RON la cursul BNR din ziua plăţii şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 25 octombrie 2017 şi până la data plăţii efective şi la 2500 RON cheltuieli de judecată către reclamant. S-a respins în rest cererea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâta B. SA.

Prin Decizia nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de pârâta B. SA.

Prin aceeaşi decizie, s-a admis apelul declarat de reclamantul A., în sensul schimbării sentinţei apelate, cu consecinţa constatării nulităţii absolute parţiale a clauzei de la art. 5.1 din contract prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului. S-a dispus recalcularea şi plata ratelor creditului pe toată durata de derulare, în moneda creditului, la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului.

S-a dispus restituirea sumelor încasate ca diferenţe de curs valutar actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă de la data încasării la data restituirii.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Pârâtele B. SA şi C. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Pârâta B. SA a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi, în urma rejudecării procesului în fond, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată.

Pârâta C. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, schimbarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii în tot a acţiunii. Totodată, s-a solicitat diminuarea sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 14 ianuarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanţa supremă constată că obiectul recursurilor îl reprezintă Decizia nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursurile declarate împotriva acestei hotărâri sunt de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursurilor declarate în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâtele B. SA şi C. împotriva Deciziei nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâtele B. SA şi C. împotriva Deciziei nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2019.

GGC - CL